3 noiembrie 1990. Parlamentul adoptă Stema de Stat a Republicii Moldova

În vara anului 1990, Legislativul de la Chișinău anunță un concurs cu privire la elaborarea Stemei de Stat. După adoptarea Tricolorului în calitate de Drapel de Stat, necesitatea unei steme noi era imperios necesară. Nu se putea plasa pe tricolor o stemă comunistă, tipică pentru republicile unionale cu seceră și ciocan, spice, roți de tractor și struguri, lucruri care vorbeau despre specializarea economică în cadrul URSS,  fără a invoca istoria și tradiția milenară a poporului nostru.
Din start, pictorul și graficianul Gheorghe Vrabie a demonstrat cea mai serioasă atitudine față de obiectivele concursului. Domnia sa a studiat profund istoria heraldicii medievale moldave, a pătruns în miezul problemei și în mod obiectiv a ajuns la creația celui mai mare heraldist al Basarabiei, un specialist notoriu recunoscut în toată Europa, Paul Gore.
Cea mai mare realizare a lui Paul Gore în domeniul heraldicii, după elaborarea drapelului Republicii Democratice Moldovenești, a fost participarea decisivă la elaborarea noii steme a României. În 1921, o comisie heraldică special instituită a propus spre adoptare forurilor legiuitoare o nouă reprezentare a stemei de stat, pe baza modelelor propuse de heraldiștii József Sebestyén și Paul Gore. Foarte puțină lume știe astăzi că Paul Gore este coautorul stemei României interbelice.
Paul Gore avea la activ studii amănunțite asupra științei şi artei blazonului, cunoștințele sale recomandându-l pentru numirea ca membru al Consiliului Heraldic al Franței, al Convenției Internaționale de Heraldică din Londra, al Societății Elvețiene de Heraldică, al asociațiilor Adler din Viena, Herold din Berlin, Sanct Michel din Bamberg, ca membru corespondent al Academiei Heraldice din Madrid etc. Gheorghe Bezviconi mărturisea că „Pavel Gore a fost primul, dar şi ultimul cavaler al Basarabiei. Prin studierea trecutului a ajuns la o concepție medievală şi înălțătoare a ideii cavalerismului, a neamului şi a blazonului. Astfel, el a devenit unicul heraldic al Basarabiei, chiar al României întregi". Anume din creația lui Paul Gore s-a inspirat  Gheorghe Vrabie și nici nu putea fi altfel. Nu putea fi neglijată o moștenire atât de valoroasă și idei care pur și simplu n-au alternative.
Dintre toate proiectele prezentate la concurs, stema lui Gheorghe Vrabie era cea mai bine argumentată din punct de vedere științific, cea mai reușită din punct de vedere grafic și cea mai inspirată din tradiția autohtonă. Această lucrare a continuat și îmbogățit realizările lui Paul Gore în acest domeniu și a imprimat o continuitate tradiției heraldice naționale. Chiar dacă în favoarea altor proiecte au pledat personalități marcante ale culturii naționale, stema propusă de Vrabie a câștigat în parlament cu o majoritate covârșitoare de voturi.
Iată cum descifra însuși autorul simbolistica noii Steme de Stat:
"Stema Republicii Moldova reprezintă un scut pătrat, tăiat pe orizontală, având în partea superioară cromatică roșie, iar în partea inferioară – albastră – cu capul de bour, cu o stea cu 5 raze între coarne. În partea de jos a scutului, pe fundalul albastru, capul de bour este flancat în partea dreaptă de o roză cu cinci petale, iar în stânga de o lună crai-nou. Toate elementele de pe scut sunt de culoare galbenă. Acest ancromatic evocă culorile Drapelului de Stat – Tricolorul. Acvila poartă în gură o cruce de aur și ține în gheara dreaptă o ramură verde de măslin, iar în cea stângă un sceptru de aur.
Scutul pavăză este simbolul armei defensive. Capul de bour, de aur – simbolul central al Stemei istorice a Țării Moldovei.
Steaua cu opt raze simbolizează superioritate, statornicie, călăuză, apărare, vigilență, aspirație, năzuință.
Roza cu cinci petale este preluată din heraldicul primilor domnitori ai Țării Moldovei și simbolizează devenirea, împlinirea, statalitatea.
Luna, crai-nou conturată evocă litera C a alfabetului latin și simbolizează creșterea.
Acvila cruciată este un element secundar, constituind suportul scutului și are un rol deosebit care semnifică originea latină a poporului nostru.
Crucea de aur latină pe care Acvila o poartă în gură amintește, prin limbaj heraldic, faptul că popoarele romanice s-au creștinat încă la începutul primului mileniu, spre deosebire de vecini, care au făcut-o aproape cu o mie de ani mai târziu.
Ramura verde de măslin vorbește despre vocația și dorința de pace a poporului nostru, sugerând sentimentul de respect reciproc.
Sceptrul de aur constituie expresia ideii de suveranitate, invocând autoritatea voievodală".
Momentul în care a fost adoptată Stema de Stat era foarte neprielnic. Separatiștii din estul și sudul republicii întreprindeau măsuri pentru lichidarea organelor constituționale din regiuni. Corpul deputaților era extrem de scindat. Cei care voiau să oprească Moldova din drumul ei spre independență erau categoric împotriva adoptării unei asemenea steme care ne distanța clar de imperiu.
Și totuși, după două zile de dezbateri, Stema a fost aprobată cu o majoritate constituțională de voturi. Prezent la ședință, marele nostru poet Grigore Vieru a caracterizat foarte plastic acea zi, spunând că „prin ceața deasă a unei toamne triste a străbătut o rază de lumină”.
Mircea Snegur, primul președinte al Republicii Moldova, a descris situația din acea perioadă cu maximă exactitate. „Drapelul și Stema de Stat au fost adoptate în condiții deloc favorabile, Republica Moldova aflându-se încă în componența URSS. Partea ostilă a deputaților rusofoni se împotrivea cu înverșunare oricăror inițiative de un asemenea gen, adică, cu ceva nuanțe naționale. Au învins patrioții democrați care și prin izbânzile în cauză au demonstrat neostoita lor sete de libertate și au stimulat apropierea clipei astrale – proclamarea independenței”, a subliniat Mircea Snegur.
Stema de Stat a supraviețuit, de rând cu Drapelul de Stat, numeroaselor tentative de a fi schimbată. Dar, de fiecare dată adversarii și ideile lor n-au putut face față argumentelor științifice profunde și alimentate de puterea istoriei și adevărului. 3 noiembrie 1990 marchează încă o victorie importantă în  anevoiosul drum spre independență.