În educație este necesară o amplă transformare

Comentariu MOLDPRES
Chişinău, 9 sep. /MOLDPRES/. Este recunoscută în toată lumea interdependența dintre nivelul educației și capacitatea economică a unei țări. Republica Moldova, după depășirea celor mai sinistre etape din tranziția contradictorie și haotică, mai fiind și afectată de diverse fenomene negative, n-a putut lansa proiecte sustenabile de reformare a diverselor domenii. Era vorba la acel moment de supraviețuire. Însă, chiar la primele semne de relansare economică, statul a încercat timid să îmbunătățească un domeniu vital - sistemul educațional.
Școala din Moldova spre sfârșitul anilor 90 suferise pierderi aproape irecuperabile. Salariile derizorii, școli și grădinițe fără electricitate câte 16 ore pe zi, frecvent fără încălzire, elevi, în marea lor majoritate fără stimulente pentru a studia, au făcut că aproape jumătate din cadrele didactice au părăsit școala, iar o bună parte și țara, în căutarea unei vieți mai bune. Abandonul școlar devenea în satele Moldovei un fenomen de amploare. Rezultatele se resimt și astăzi: în ultimii 20 de ani, numărul de elevi aproape s-a înjumătățit, de la peste 630 000, la mai puțin de 330 000. Numărul cadrelor didactice din învățământul primar și preuniversitar s-a redus de la 43 de mii la 28 de mii.
În acest context, o reformă limitată, fără un proiect cu obiective finale exacte, fără conectare la toate domeniile de activitate, n-avea cum să revoluționeze sistemul. S-au făcut acțiuni gen „a schimba” curricula, calitatea educației, a elimina notele la muzică, desen și educație fizică și a redenumi disciplina Educație civică în Educație pentru societate și alte lucruri fără impact decisiv asupra fenomenului, care au banalizat reforma, au golit-o de conținut și, în fond, au cosmetizat un sistem depășit. În loc de o transformare sistemică, noi am făcut reforme de fațadă. Iar pentru aceste reforme puțin eficiente, implementate în anii 2013-2018, numai din creditul Băncii Mondiale s-au cheltuit 40 mln de dolari. Și alte zeci de milioane de la bugetele de stat și ale administrației publice locale. 
Trebuie să recunoaștem că prin efortul unor grupuri de pedagogi talentați, în Republica Moldova au apărut instituții școlare performante, care produc olimpici internaționali, copii capabili să facă față cerințelor celor mai prestigioase instituții superioare din lume. Însă succesul unui sistem educațional nu se măsoară prin numărul de olimpici. Este important să diminuăm considerabil numărul de analfabeți funcționali, semianalfabeți și semidocți care absolvesc școlile noastre. Datele prestigioasei instituții internaționale PISA indică că avem în Moldova 43 la sută de analfabeți funcționali, adică oameni care pot citi, dar nu înțeleg sensul cuvintelor. Vă închipuiți care poate fi aportul lor la edificarea unei economii performante?
Societatea are nevoie de un număr important de absolvenți care se integrează creativ și util în economia națională. Iar cu un număr modest de olimpici internaționali acest lucru nu-l vei face. Nu de reforme lente și costisitoare are nevoie societatea noastră, ci de o transformare radicală de sistem, iar exemple de succes avem destule.
S-a vorbit și scris mult despre cazul Finlandei, care a schimbat cu celeritate și clarviziune sistemul educațional din rădăcini. Ei au schimbat paradigma astfel, încât obiectivul procesului educațional nu mai era de a pregăti un tânăr cetățean informat, ci a crește generații de oameni liberi și fericiți. Finlandezii au abandonat hotărât rolul dogmatic de dascăl autoritar al pedagogului - supraveghetor vigilent și cu un arsenal larg de pedepse la îndemână, unul care predă un material cu sârguință, iar mâine cere ca elevul să-l reproducă în mod mecanic. În primul rând, la finlandezi profesorul devine coleg și partener al elevilor. Dispare catedra din fața clasei, iar toate lecțiile sunt bazate pe relația interactivă cu dominarea totală a creativității și a confirmării permanente a personalității elevului. Doar 20 la sută din lecții sunt desfășurate în clase. În rest, la întreprinderi, în muzee și biblioteci, în natură, în studiourile radio tv, acolo unde copilul își găsește interesul și își descoperă talentele. În continuare, accentul în studiile copilului sunt puse pe domeniile unde el este puternic și face totul din plăcere. Lucrul pentru acasă aproape lipsește, iar statisticile europene arată că elevii finlandezi, nefiind impuși de pedagogi, citesc cel mai mult. Disciplinele dispar și apar temele fascinante și cu un randament de cunoaștere mult mai înalt. De exemplu, zecile de ore despre istoria, geografia și cultura unui continent sunt substituite cu sarcini pentru un grup de elevi de a pregăti timp de 2-3 luni un referat întitulat „O călătorie din Helsinki la Madrid, Atena și Moscova”, cu descrierea amănunțită a țărilor întâlnite pe traseu. O parte a clasei sunt oponenți sau arbitri, astfel pregătirea și confruntarea de idei devine una captivantă.
Sigur, reforma finlandeză a durat decenii, a fost la început anevoioasă, însă este recunoscută în întreaga lume ca cea mai de succes. Astăzi, concursul la o funcție de pedagog este de 10 la 1, iar salariu mediu al profesorilor este de 4000 de euro. Toate școlile sunt de stat și gratuite. După nivelul de predare, o școală dintr-un cătun îndepărtat nu se deosebește cu nimic de cea mai bună instituție școlară din capitală.
Insistența și abordarea creativă a finlandezilor are succes. Astăzi, economia acestei țări este una din cele mai performante din Uniunea Europeană. Salariu mediu este de peste 3000 de euro. Criminalitatea e cea mai joasă din Europa, iar protecția mediului a lăsat mult în urmă țări cu performanțe notorii în trecut. Finlanda este astăzi o țară cu un grad foarte înalt de protecție socială, cu foarte multă empatie și solidaritate socială, iar imigrația se apropie de cota zero. Și exemplu lor este urmat și de alte țări care deja înregistrează succese notabile.
Cazul Finlandei este și despre noi, despre problemele noastre. Immanuel Kant spunea că omul poate deveni om numai prin educație. Probabil, acest lucru se referă și la o țară. Iar Spiru Haret menționa că așa cum arată astăzi școala, așa va arăta mâine țara. Este încurajator faptul că mai mulți demnitari de stat din Republica Moldova, în pofida problemelor grave legate de pandemie, vorbesc despre necesitatea transformărilor în educație. Investițiile în educație vor avea rezultate incontestabile și ne vor deschide cu siguranță drumul spre performanță, spre o societate mai deschisă, cu oameni liberi și fericiți.