Obiecte vintage și povești uitate, adunate de Ion Panfil: „Sunt, de fapt, un colecționar de relații frumoase cu oamenii”

Pe stradela Teatrului din Chișinău, colecționarul Ion Panfil caută, adună și readuce în atenția publicului obiecte vintage, fiecare cu propria poveste. Pasionat de istorie și de lucrurile care ascund un mister, el spune că fiecare obiect găsit are o valoare aparte, iar bucuria vine din procesul de descoperire și din întâlnirile cu oamenii care îi trec pragul, relatează MOLDPRES.

Pentru colecționar, această activitate înseamnă mai mult decât comerț.


„Eu sunt, de fapt, un colecționar de relații frumoase cu oamenii. Obiectele sunt importante, dar mă atașez mai ales de proces, de căutare, descoperire și de bucuria de a le aduce mai aproape de oameni”, afirmă Ion Panfil.


Pasiunea pentru obiectele vechi a început încă din copilărie, când o icoană din casa părinților a ajuns în muzeul școlii.


„Țin minte că aveam acasă o icoană foarte veche. Inspirat de profesoara de istorie, care ne încuraja să aducem obiecte vechi, am dus-o la școală și am lăsat-o în muzeul instituției. Cu timpul, pasiunea a crescut. De aproximativ 14 ani caut obiecte vechi, le găsesc și le păstrez o perioadă, pentru ca apoi să le transmit mai departe, să le ofer o a doua viață. Este o activitate care mă face fericit. Am lucrat peste 15 ani într-un alt domeniu, dar la un moment dat am simțit că sunt prea atras de această pasiune și am decis să merg doar pe această direcție. Nu îmi pare rău deloc de alegerea făcută”, spune colecționarul.


Potrivit lui Ion Panfil, în Republica Moldova este destul de dificil să găsești obiecte vechi autentice, chiar dacă trecutul țării este bogat.


„Am urmărit multe emisiuni despre oameni care caută obiecte vechi prin hambare sau case părăsite. În Republica Moldova domeniul este destul de fragil. Avem un trecut frumos, dar este foarte greu să găsești obiecte autentice. Cele care ajung în magazinele de antichități sunt rare. De multe ori contează nu doar obiectul în sine, ci și povestea lui. Dacă are o istorie interesantă, mai devreme sau mai târziu își găsește cumpărătorul”, afirmă el.


Colecționarul spune că obiectele din colecția sa sunt în mare parte vintage, din perioada anilor ’60 încoace, lucruri familiare pentru public.


„Mi-am ales cumva o nișă. La mine sunt mai ales obiecte vintage – viniluri, aparate foto, ceasuri sau accesorii din perioada sovietică. Consumatorul nostru este familiarizat cu aceste lucruri. Mulți vin și spun că bunelul sau părinții au avut un obiect asemănător. Când îl recunosc, oamenii se apropie mai ușor de el”, explică Panfil.


Uneori însă, valoarea unui obiect este dată mai mult de povestea lui decât de preț. Un exemplu este un abecedar vechi, pentru care colecționarul a refuzat o ofertă generoasă.


„Am sunat aproape toate școlile și liceele din țară în căutarea acestor abecedare. Unii spuneau că le-au aruncat, alții că le-au dat la maculatură. Când găsesc un exemplar, pentru mine devine foarte valoros. Pentru unul am avut o ofertă de 1.800 de lei, dar am refuzat să-l vând, pentru că uneori valoarea acestor obiecte este greu de estimat”, povestește el.


În colecția sa a ajuns și o placă de vinil rară cu Ion și Doina Aldea-Teodorovici, intitulată „Răsai”, produsă la începutul anilor ’90.


„Discul a ajuns întâmplător la mine. La un moment dat a venit un medic, i-am povestit istoria lui și mi-a propus dublul sumei pe care o primisem anterior. Până la urmă l-a cumpărat. Așa se întâmplă uneori: nu prețul contează cel mai mult, ci faptul că obiectul există și că cineva îl apreciază”, spune Panfil.