Planul de pace al SUA, contestat: miniștri europeni solicită măsuri dure împotriva Rusiei

Miniştrii de externe ai Germaniei, Regatului Unit, Franţei, Finlandei, Italiei şi Poloniei au pledat luni, într-o discuţie cu omologul lor ucrainean, Andrii Sîbiga, pentru noi sancţiuni împotriva Rusiei şi o decizie rapidă de confiscare a activelor ruseşti îngheţate în Occident pentru a fi folosite în sprijinul Ucrainei.

Despre aceasta a anunțat ministrul ucrainean Andrii Sîbiga, care i-a informat pe miniştri europeni despre rezultatele întâlnirii care a avut loc duminică în Elveţia între reprezentanţii Washingtonului şi Kievului asupra planului de pace cu Rusia propus de SUA. Oficialul ucrainean a subliniat că numeroase propuneri sunt contestate de Ucraina şi de susţinătorii săi europeni.

„Am convenit asupra necesităţii de a menţine presiunea asupra Rusiei”, a declarat Sîbiga, citat de Agerpres conform căruia participanţii la convorbire au pledat pentru noi sancţiuni împotriva Rusiei şi adoptarea, înainte de sfârşitul anului, a unei decizii care „să permită utilizarea integrală a activelor ruseşti îngheţate”.

Uniunea Europeană finanţează deja o parte din ajutorul acordat Ucrainei cu veniturile generate de activele ruseşti îngheţate, dar blocul comunitar nu a ajuns la un acord asupra confiscării acestor active din cauza temerilor unor ţări, precum Belgia, unde sunt depuse majoritatea fondurilor, cu privire la potenţialele consecinţe juridice şi economice, relatează agenţia EFE.

Statele Unite au propus un plan în 28 de puncte menit să pună capăt războiului ruso-ucrainean, primit însă cu reacţii negative de Ucraina şi de susţinătorii săi europeni, care în prezent negociază cu Washingtonul revizuirea acestui plan şi au venit cu o contrapropunere de plan.

În urma unor negocieri desfăşurate duminică la Geneva, SUA şi Ucraina au emis o declaraţie comună în care afirmă că au elaborat "un cadru de pace rafinat", dar fără detalii concrete.

Versiunea iniţială a planului propus de SUA prevede în principal ca Ucraina să cedeze Rusiei complet regiunea Donbas (alcătuită din provinciile estice Doneţk şi Lugansk), care împreună cu peninsula Crimeea ar fi recunoscute de facto ca fiind ruseşti, dar teritoriile din Donbas cedate Rusiei care în prezent nu se află sub controlul acesteia ar deveni zone tampon demilitarizate, în timp ce provinciile Herson şi Zaporojie din sud şi sud-est ar fi împărţite tot de facto de-a lungul liniei actuale a frontului, care va fi îngheţată.

În schimb, Rusia ar urma să se retragă din teritoriile ucrainene ocupate în provincia central-estică Dnipropetrovsk şi în cea nord-estică Harkov. Dar Ucraina şi aliaţii săi europeni refuză cedarea către Rusia a unor teritorii pe care aceasta nu le controlează şi cer ca orice negociere să pornească de la actuala situaţie a liniei frontului.

De asemenea, în versiunea iniţială a planului american, Ucrainei i se solicită să-şi limiteze forţele armate, reducându-şi efectivele la cel mult 600.000 de soldaţi, să renunţe la toate armele cu rază lungă de acţiune, precum şi la aspiraţia de a adera la NATO, angajament de neutralitate militară pe care să şi-l înscrie în Constituţie, în timp ce aliaţii europeni ai Kievului cer plafonarea efectivelor forţelor armate ucrainene la 800.000 de soldaţi.

Tot conform planului american, Ucraina ar putea primi garanţii de securitate occidentale prin care un atac asupra ei să fie considerat drept un atac asupra "comunităţii transatlantice", dar fără prezenţa de trupe străine pe teritoriul său, doar cu staţionarea unor avioane de luptă europene în Polonia vecină.

Aliaţii europeni ai Ucrainei au cerut anterior insistent desfăşurarea unui contingent de trupe în Ucraina, mai ales Franţa şi Regatul Unit, deşi Rusia a precizat că o asemenea desfăşurare este pentru ea inacceptabilă. Planul american conţine şi o serie de clauze de natură economică.

Astfel, o sută de miliarde de euro din activele Rusiei îngheţate în Occident ar urma să fie direcţionate către reconstrucţia Ucrainei, dar aliaţii europeni ai Kievului vor trebui să contribuie în acest demers cu încă o sută de miliarde de euro, în timp ce SUA ar obţine profituri din participarea la activităţile de reconstrucţie, o abordare inacceptabilă pentru europeni.