Premiul Nobel pentru Literatură 2025, acordat scriitorului maghiar László Krasznahorkai

Premiul Nobel pentru Literatură din acest an a fost decernat autorului maghiar László Krasznahorkai „pentru opera sa captivantă și vizionară care, în mijlocul terorii apocaliptice, reafirmă puterea artei”, a anunțat joi Academia Suedeză, citată de MOLDPRES.

László Krasznahorkai s-a născut în 1954, în orășelul Gyula, situat în sud-estul Ungariei, în apropierea graniței cu România. Debutul său literar, romanul „Sátántangó” (1985; tradus în engleză în 2012), a reprezentat un adevărat fenomen editorial în Ungaria și i-a adus recunoașterea națională. Acțiunea are loc într-o zonă rurală izolată și prezintă, într-un limbaj sugestiv, viața unui grup de locuitori ai unei foste ferme colective, în perioada premergătoare prăbușirii comunismului. Tăcerea și așteptarea domină atmosfera până la sosirea neașteptată a lui Irimiás și a complicelui său Petrina, considerați morți. Cei doi apar ca mesageri ai speranței sau ai judecății de apoi, iar influența lor, la fel de eficientă pe cât este de înșelătoare, transformă destinele tuturor. Romanul a fost ecranizat în 1994, într-o colaborare cu regizorul Béla Tarr, devenind o producție cinematografică remarcabilă.

Autoarea și criticul american Susan Sontag l-a numit pe Krasznahorkai „maestrul apocalipsei” în literatura contemporană, după ce a citit cel de-al doilea roman al său, „Az ellenállás melankóliája” (1989; tradus în engleză ca „The Melancholy of Resistance”, 1998). Acțiunea, plasată într-un mic oraș maghiar dintr-o vale carpatică, descrie o stare febrilă de urgență. Sosirea unui circ fantomatic, având ca atracție principală caracasa unui uriaș cașalot, declanșează forțe extreme, ducând la violențe și acte de vandalism, în timp ce armata, incapabilă să impună ordinea, creează teren pentru o eventuală lovitură dictatorială. Prin scene onirice și personaje grotesc conturate, autorul explorează magistral lupta brutală dintre ordine și haos.

În romanul „Háború és háború” (1999; „War & War”, 2006), Krasznahorkai își îndreaptă atenția dincolo de granițele Ungariei. Protagonistul, arhivistul modest Korin, hotărăște să călătorească din apropierea Budapestei până la New York pentru a aduce în fața lumii o epopee străveche, descoperită în arhive, despre războinici întorși acasă. În această perioadă, stilul său literar se definitivează: fraze lungi, ample, aproape lipsite de punctuație, devenind semnătura sa distinctivă.

Premiul Nobel pentru Literatură este acordat anual de Academia Suedeză unui autor care a creat „cea mai remarcabilă operă într-o direcție ideală”. Distincția, în valoare de 11 milioane de coroane suedeze (aproximativ 950.000 de euro), este considerată cea mai prestigioasă recunoaștere internațională în domeniul literaturii. László Krasznahorkai se alătură astfel unei liste de laureați care include figuri marcante precum Gabriel García Márquez, Svetlana Aleksievici sau Annie Ernaux.