Țara în care radioactivitatea încă se menţine „mai ridicată” în anumite regiuni la 40 de ani după explozia de la Cernobîl

După 40 de ani de la catastrofa nucleară de la Cernobîl, radioactivitatea măsurată în soluri şi în anumite alimente este în continuare „mai ridicată decât în alte părţi” în anumite regiuni franceze, a indicat joi Autoritatea de siguranţă nucleară şi radioprotecţie (ASNR). Aceste zone, numite „zone de remanenţă ridicată”, sunt în Vosges, în Alsacia şi în estul insulei Corsica, transmite MOLDPRES cu referire la Digi24.ro.

ASNR a observat o radioactivitate 'mai ridicată decât în alte părţi' în solurile, păşunile şi anumite alimente - precum laptele, brânzeturile şi carnea de vită - provenite din „zonele de remanenţă ridicată” (ZRE) din Franţa metropolitană, la „40 de ani după accidentul de la Cernobîl (26 aprilie 1986) şi sfârşitul testelor atmosferice cu arme nucleare (din 1945 până în 1980)”, afirmă un comunicat al autorităţii, potrivit AFP, preluată de Agerpres.

Zonele în cauză sunt situate în departamentul Vosges, Alsacia, Valea Ronului, departamentul Puy-de-Dome, estul insulei Corsica, departamentele Alpes-de-Haute-Provence şi Pyrénées-Atlantiques. ASNR a explicat joi că a constatat „de câteva decenii” o „diminuare a concentraţiilor de cesiu-137 şi stronţiu-90”, elemente chimice radioactive, mai ales în soluri, în lapte şi în carnea de vită.





 

Totuşi, produsele forestiere precum ciupercile şi carnea de vânat pot păstra „niveluri ridicate de cesiu-137 vreme de ani de zile”. În pădurile respective, radioactivitatea „prezintă o foarte mare variabilitate spaţială, chiar şi la scara unei singure localităţi”, a precizat ASNR. Nu există, în schimb, diferenţe perceptibile între produse agricole precum legume cu frunze, cartofi sau grâu provenite din ZRE şi cele din restul teritoriului.

Într-un raport publicat în 2025, ASNR a estimat că, în 2020, în Franţa „doza efectivă medie provenită de la căderile radioactive ale accidentului de la Cernobîl” era „de ordinul a 1 microSievert pe an” pentru un adult care locuieşte la oraş, lucrează într-un spaţiu interior şi nu consumă ciuperci de pădure sau carne de vânat, dar poate urca până la 20 microSievert în localităţile unde depunerile radioactive din mai 1986 au fost cele mai ridicate, „dacă persoana petrece mai multe ore pe zi în spaţii naturale sau împădurite”.

Valoarea limită de expunere la radiaţii ionizante este de un milliSievert (adică 1.000 microSievert) pe an pentru publicul larg, conform site-ului Institutului Naţional de Cercetări şi de Securitate (INRS). Un zbor dus-întors Paris–New York reprezintă o expunere de 80 microSievert, iar o radiografie toracică, de 58 microSievert, potrivit INRS.