Pe 11 iulie chiar avem de ales

De trei decenii moldovenii votează la alegerile parlamentare și rezultatul exercițiului democratic autohton se aseamănă cu fascinantul fenomen natural maritim: fluxul și refluxul, aflat într-o monotonă și exactă, ca un ceas elvețian, proiecție a nemulțumirilor, frustrărilor și admirațiilor trecătoare. Ba forțele reformatoare obțin  rezultate notabile și încep entuziasmat să schimbe lucrurile, dar niciodată nu le duc la bun sfârșit. Ba stânga vine la putere cu promisiuni dure de a face regulă și a majora pensiile și salariile, însă dezamăgirea și aici nu se lasă mult așteptată.

Primul lucru pe care trebuie să-l constatăm cu regret este lipsa cvasi-totală de partide doctrinare autentice. Anume ele au un nucleu puternic și permanent, care asigură perpetuarea familiilor doctrinare și un electorat  țintă care își regăsește interesele în politicile promovate de partid. La noi, partidele vin și pleacă pentru că niciodată n-au dorit sau n-au putut să se înscrie în aria valorică a doctrinelor liberale, social-democrate, conservatoare. De aici și mișcarea browniană a electoratului, care este influențat puternic de propaganda  televizată pro-est sau pro-vest. Dar fluxul și refluxul își menține cadența cu o exactitate amețitoare.

Divizarea în pro-est și pro-vest de acum va fi mai puternică decât altă dată. Și acest lucru va fi influențat de situația internațională extrem de complicată. Imediat după implozia URSS, se părea că ideile democrațiilor liberale au învins ireversibil și istoria ostilităților se va sfârși. Însă, mult criticatul Sammuel Hantington, autorul celebrei opere „Ciocnirea civilizațiilor”, s-a dovedit a fi un profet. Tot mai mult conflicte armate regionale, situații extrem de tensionate au loc la frontierele dintre civilizația de tip occidental, care promovează eternele valori democratice: statul de drept, separația puterilor, prioritatea drepturilor individuale și economia de piață funcțională și statele care pledează mai mult pentru valori colective în detrimentul celor individuale, un tratament specific al drepturilor omului, rolul puternic al statului în toate sferele de activitate. Granițele dintre țările care împărtășesc aceste valori diametral opuse sunt foarte dinamice, mai ales în zonele aflate încă într-o tranziție întârziată.

Republica Moldova este într-o situație extrem de complicată. Pe de o parte, de la 1990 pas cu pas au fost implementate modelele occidentale ale construcției statale. Țara noastră n-a făcut regrese însemnate în problemele respectării drepturilor și libertăților cetățenești și la prima vedere s-a înscris în tiparele unei democrații. Pe de altă parte, noi am moștenit o meteahnă sovietică care impune un respect de fațadă a unor principii, iar în practică lucrurile stau altfel. Avem separația puterilor, dar n-avem instituții independente. Avem libertatea presei, însă în topul internațional suntem alături de țări africane. Luptăm împotriva corupției, însă furăm miliarde.

Și geopolitica nu ne prea favorizează. Vecinul din vest, România, a făcut o alegere indiscutabilă în societatea românească și este membru al organizațiilor europene și euroatlantice. Ucraina, după oscilări identice cu ale noastre, s-a pomenit într-o situație extrem de delicată. Încercarea bruscă a ucrainenilor de a se integra în vest a adus pierderi teritoriale în Crimeea și Donbas și relații extrem de tensionate cu Rusia. Occidentul este aproape de Ucraina sentimental și cu un ajutor economic și militar. Iar Rusia este cu totul aproape din punct de vedere teritorial. Recent, relațiile ruso-ucrainene au trecut printr-o criză majoră, iar evoluția evenimentelor din această zonă este greu de prognozat. Mai avem și un autointitulat vecin, raioanele de est ale Moldovei, aflate sub controlul unui regim neconstituțional și sprijinit de un contingent al forțelor militare ruse. Și acest factor joacă un rol important în ecuația numită viitorul Republicii Moldova.

Partidele vin în alegeri cu programe parcă similare, dar în esență diametral opuse. Partidele pro-vestice, căci în lipsa doctrinelor nu le putem numi de dreapta, propun dezvoltarea unui model european al democrațiilor liberale, promovate în țările de succes din Europa și America de Nord de mai bine de două sute de ani. Partidele pro-estice propun o apropiere și mai strânsă de Rusia și dezvoltarea unui stat cu implicații puternice în toate domeniile. Ce să facă în acest caz masivul electoral al indecișilor? Adică cei care nu votează pe criterii curat politice, dar se lasă în ultimele zile influențați de anumite persoane, sloganuri sau promisiuni electorale. Dacă partidele noastre ar înțelege în profunzime psihologia oamenilor, ele ar trebui să simplifice alegerea indecișilor.

Afară nu mai este anul 1989, când 99 la sută din cetățeni nu trecuse granița. Astăzi un procent foarte mare a călătorit și spre est și spre vest. În plus, sute de mii de moldoveni s-au stabilit vremelnic sau definitiv în alte țări. Adică informarea despre starea lucrurilor în aceste țări este suficientă. Oare n-ar fi oportun pentru concurenții electorali să numească o țară, două, trei ca model pentru țintele lor programatice? De exemplu, noi dorim să construim o țară ca Marea Britanie, Germania sau Franța. Alții să-și aleagă un model din est, cum ar fi Rusia, Belarus sau Azerbaidjan. Astfel, cetățeanul își va exprima votul mult mai conștient și mai axat pe un model preferat.

Să nu credeți că ar fi o premieră în campaniile electorale. De-a lungul anilor, așa a procedat clasa politică din mai multe țări, propunând ca obiectiv unele state care au depășit demult tranziția și au îmbrățișat un model sau altul. Cu cât mai conștient va vota cetățeanul, cu atât mai aproape va fi el de eforturile următoarelor guvernări să-și atingă obiectivele. Celebrul psihoanalist și specialist în psihologia alegătorului, Elisabet Kubler-Ross, a scris în acest sens o frază irezistibilă: „Noi suntem singuri responsabili de alegerile noastre și trebuie să acceptăm consecințele fiecărei fapte, fiecărui cuvânt și gând de-a lungul întregii noastre vieți”. Poate este un citat care trebuie masiv însușit până la 11 iulie.