Moldova sunt EU // Maria Palamarciuc, bibliotecara care a crescut generații de cititori: „O bibliotecă vie se vede în ochii celor care îi trec pragul”

Cu prilejul Zilei Independenței, Agenția MOLDPRES desfășoară campania „Moldova sunt EU”, o acțiune menită să promoveze cetățenii Republicii Moldova, viziunile, preocupările, aspirațiile lor. Fiecare dintre protagoniști este parte din Republica Moldova, fie că a rămas în țară sau este stabilit peste hotare. 

Maria Palamarciuc este bibliotecară. O viață întreagă a petrecut-o între cărți desfășurându-și activitatea în cadrul bibliotecii raionale din Hâncești, instituție publică care, astăzi, poartă numele lui Antonie Plămădeală, teolog și scriitor, mitropolit al Ardealului, născutl la Stolniceni, județul Lăpușna.

Proclamarea Independenței Republicii Moldova a împărțit în două viața Mariei Palamarciuc. Născută și educată în URSS, bibliotecara a îmbrățișat cu ușurință schimbările, a învățat să scrie în grafie latină, citindu-i cu pasiune pe marii scriitori români despre care nu auzise vreodată.

A trecut prin vremuri grele, când a fost nevoită să muncească peste hotare să își asigure familia, dar peste ani a revenit la locul său de muncă. Aceeași sală, aceeași masă, aceiași ochi curioși ai copiilor care o așteptau. „Sacrificiul s-a meritat”, afirmă bibliotecara, care, aflată la o vârstă onorabilă, face un bilanț alegând grâul din neghină.


„Cu mare bucurie mă duc la serviciu să văd ochii curioși ai copiilor, îmi este drag lucrul meu, îi aștept. Copiii mă sună și acasă să mă întrebe dacă este o anumită carte. Mă cunosc și părinții lor”, mărturisește bibliotecara. Maria Palamarciuc  urmărește și destinul acestor copii care adesea treceau pragul bibliotecii. „Ei merg la studii în România, revin acasă și muncesc aici alături de noi, mă bucură fiecare realizare a lor”, spune bibliotecara, care timp de 25 de ani muncește în secția pentru copii a Bibliotecii Publice din Hâncești.




Anii ’90 ai secolului XX au pus-o la încercare: destrămarea URSS, rafturi goale în magazine, salariu de 76 de lei pe care îl vedea o dată la nouă luni.


„A fost foarte greu”, își amintește Maria Palamarciuc. „Inițial nu înțelegeam ce se întâmplă, eram supărați fiind obișnuiți ca cineva să vină și să rezolve problemele noastre. Acum însă văd lucrurile cu totul altfel. Noi suntem cei care ne aranjăm viața și pe cât de prosperă este, depinde tot de noi. Nu îi înțeleg pe cei care se plâng de sărăcie. Nu au doar cei care nu muncesc, dar de lucru întotdeauna este”, afirmă Maria Palamarciuc.


După proclamarea Independenței a făcut cursuri de scriere în grafie latină. Cea mai mare descoperire pentru ea însă au fost scriitorii români, operele eminesciene interzise în imperiul sovietic. Părea că își reluase viața de la capăt.


„Îl citisem atunci pentru prima dată pe Nicolae Labiș – «Moartea căprioarei», mi-a rămas adânc în suflet. Rafturile bibliotecii erau completate cu noi autori: Liviu Rebreanu, Barbu Delavrancea, Ion Minulescu, Nichita Stănescu, George Călinescu, George Coșbuc și mă bucuram că veneau copiii să studieze operele lor”.


Când a fost cel mai greu, Maria Palamarciuc a plecat la muncă peste hotare. Opt ani a lucrat în Spania, o experiență care a făcut-o mai puternică. Au urmat-o soțul și cei doi copii ai lor.


„Noi de fapt nu am plecat din țară, așa realizam atunci, plecasem pe o anumită perioadă, am muncit visând la casa noastră din Moldova. Soțul a fost cel care a spus: ajunge, ne întoarcem acasă”, își amintește Maria. „Am văzut lumea, am cunoscut multe. Eu, până atunci, nu ieșisem niciodată din țară. Acolo am înțeles multe lucruri, am vizitat multe locuri. E altă viață, alt trai. În Uniunea Europeană toți oamenii trăiesc bine, au drepturi, libertăți, există o cultură europeană”, spune Maria Palamarciuc.




A revenit cu drag, a așteptat să se elibereze un loc la Biblioteca din Hâncești și prima zi de lucru i-a lăsat emoții de neuitat:


„Mare bucurie, am revenit în aceeași secție și la aceeași masă. Nu mai aveam nevoie de mai mulți bani, mă bucuram de ceea ce am, dar și timpurile s-au mai schimbat”, spune bibliotecara, care în octombrie va rotunji o vârstă onorabilă, a 70-a toamnă din viața ei.


Maria Palamarciuc se bucură de fiecare carte nouă pe care o primește biblioteca, cu multă grijă amenajează expoziții și invită cititorii să continue să descopere lumea.



Cele șapte decenii care au trecut prin viața ei au lăsat chipuri memorabile. I-a cunoscut pe Grigore Vieru, Spiridon Vangheli, Eugen Doga, Nicolae Dabija. Erau printre personalitățile invitate la bibliotecă la întâlnirile cu cititorii.


„Grigore Vieru venea cu mare plăcere la noi, îmi aduc aminte, pe cât de filosofică și penetrată de valori este creația lui, pe atât de simplu și sincer era Grigore Vieru în comunicare. Copiii îi iubeau pe el, pe Spiridon Vangheli”, își amintește Maria Palamarciuc, care știe să transforme locul unde se află într-o gazdă primitoare.




 


„La noi vin și copii din familii social-vulnerabile care nu au nici calculator, nici internet, nici telefon mobil acasă, dar ei vor să învețe, să cunoască. În sala de lectură își fac lecțiile, noi, bibliotecarele, îi ajutăm cu literatura necesară, pentru că și activitatea noastră este strâns legată de programa școlară. Ne asigurăm să avem cărțile necesare copiilor”, explică Maria Palamarciuc.


„Biblioteca este viața mea, e casa mea. Acasă mă aflu mai puțin”, mărturisește Maria Palamarciuc. La Bibliotecă, au reușit să formeze o echipă adevărată, există solidaritate de breaslă. Bibliotecarele merg în excursii în România și Republica Moldova, iar când revin la muncă încearcă să transmită cititorilor acea energie și încărcătură spirituală pe care o primesc descoperind ținutul românesc.





Maria Palamarciuc are o familie frumoasă și 51 de ani trăiți împreună cu soțul Ion. Au doi feciori, trei nepoțele și un nepot, cu toții stabiliți în statele Uniunii Europene. Le duc dorul, dar nu au renunțat la visul că într-o bună zi copiii se vor întoarce acasă.





Republica Moldova și-a proclamat independența pe 27 august 1991. În cei 34 de ani, țara a trecut prin perioade de tranziție politică și economică, crize sociale și conflicte interne, dar și printr-un proces continuu de apropiere de Uniunea Europeană. În prezent, independența rămâne pentru mulți moldoveni atât un simbol al libertății politice și naționale, cât și un fundament al aspirațiilor spre o societate democratică și prosperă.