Cronica săptămânii (18-22 noiembrie)

Chişinău, 22 nov. /MOLDPRES/. În plan intern, săptămâna de după turui doi al alegerilor prezidențiale a fost una puternic influențată de rezultatul final al alegerilor. Diferența-record, nemaiîntâlnită în istoria Moldovei moderne, a pus punct așteptărilor pline de nervozitate și incertitudine. Mai marii cancelariilor lumii au reușit să o felicite pe Maia Sandu cu victoria și să-și manifeste sprijinul pentru țara noastră. Este promițător și faptul că a doua zi învingătorul în scrutinul prezidențial a fost felicitat de Vladimir Putin, președintele Rusiei.
Igor Dodon, la început, în mod firesc, se manifesta destul de nervos și nu-și ascundea intenția de a contesta rezultatele din turul doi. Însă avalanșa de felicitări din partea liderilor țărilor importante i-a schimbat atitudinea și la rece au început să fie făcute alte calcule. Să nu uităm că suntem o republică semiparlamentară sau semiprezidențială, lucru încurcat din cauza frecventelor modificări de Constituție. Și configurația parlamentului influențează decisiv politica țării.
Reluarea activității parlamentare după o pauză considerabilă trebuia să răspundă mai întâi de toate la întrebarea dacă s-a schimbat cumva raportul de forțe după plecarea de la guvernare a Partidului Democrat  și după victoria la scor a Maiei Sandu. Însă, derularea evenimentelor în Legislativ a demonstrat că deocamdată PSRM are voturile necesare pentru păstrarea unei majorități confortabile împreună cu parteneri noi. În lipsa voturilor democraților, socialiștii și-au adjudecat majoritatea cu ajutorul platformei Pentru Moldova. Ea este compusă din membrii partidului Șor și din cei plecați de la Pro Moldova. În final, avem o platformă consistentă numeric, dar fragilitatea sau unitatea acestei construcții trebuie să fie probată în timp.
Oricum, viitoarele săptămâni sunt cruciale pentru raportul de forțe din Parlament, care evident nu corespunde cu cel din societate, lucru demonstrat prin rezultatul de o săptămână în urmă. Greu e de presupus că în condițiile unei pandemii fără precedent și în lipsa unui proiect de buget discutat în comisiile parlamentare, se vor găsi partide care vor bloca deciziile așteptate de oameni. Mai degrabă lucrurile vitale vor fi votate cu o majoritate previzibilă, iar raportul de forțe în Parlament se va contura după învestirea noului președinte.
O altă problemă care e pe unul din primele locuri în agenda societății este ascensiunea vertiginoasă a pandemiei, care poate pune în pericol eficiența sistemului medical. Cifrele zilnice de infectări raportate la numărul de teste aduc motive de îngrijorare. Nu e nimic clar în privința vaccinării antigripale, cât și în ce privește acțiunile statului cu privire la perspectivele achiziționării vaccinului anti-Covid-19. Sunt chestiuni care trezesc interesul în fiecare familie din țară și lipsa de comunicare în aceste probleme extrem de sensibile pur și simplu nu poate fi permisă. Este vorba de banii contribuabililor, de sănătatea sau chiar viața oamenilor. Țările vecine, ca și alte state de la care putem lua exemplu, se află într-un proces permanent de comunicare cu societatea și cetățenii lor au un orizont de timp și de speranță legate de  apariția vaccinurilor salvatoare. De unde planificăm să procurăm vaccinuri, avem sau nu condiții de transportare și păstrare, care este calendarul procesului de vaccinare? Rămânem în așteptarea veștilor bune de la instituțiile responsabile.
În plan extern, putem constata că în sfârșit tema alegerilor prezidențiale din SUA a părăsit prima pagină, lăsând locul unor probleme regionale. Lumea, în mod rațional, așteaptă ce se va schimba în politica SUA după investirea lui Biden. Cu siguranță sunt previzibile îmbunătățirea relațiilor cu partenerii din UE și NATO,  o politică mai pragmatică față de China și o redeschidere a politicii americane către țările lumii. Era evident că politica, parțial izolaționistă, a lui Trump n-a făcut bine nimănui și din această perspectivă cel mai mult au avut de pierdut Statele Unite ale Americii.
În sfârșit, conflictul dintre Azerbaidjan și Armenia în jurul regiunii Karabahului de Munte pare să fie reînghețat. Dar, evident, cu pierderi serioase pentru Armenia. Societatea armeană este foarte radicalizată și crede că guvernanții au capitulat nejustificat. Însă situația nu este atât de simplă cum pare la prima vedere și aici există doi factori carte au un impact puternic asupra conflictului. Primul factor constă în diferența de pregătire și înzestrare tehnică a celor două armate. De departe este clar că azerii au o superioritate evidentă la toate capitolele din punct de vedere militar. Al doilea factor, este prezența tot mai puternică a Turciei în zonă. Erdogan vrea să recapete influența în zonele care cândva făceau parte din Imperiul Otoman, iar în Caucaz Azerbaidjanul este cel mai firesc aliat din punct de vedere istoric și etnic. Rusia, aflată sub uriașa presiune a sancțiunilor vestice nu-și putea permite o confruntare cu Turcia, țară cu care de vreo 3-4 ani are o cooperare tot mai strânsă. Pentru moment un lucru este limpede. Armistițiul pe departe nu înseamnă  soluționarea politică a conflictului armeano-azer. Soluția urmează a fi găsită cu largul concurs al marilor puteri.
China se pare că a găsit un răspuns moderat  și rațional față de nemulțumirile SUA. Deocamdată, China este unica mare putere economică care, conform prognozelor instituțiilor internaționale de resort, va înregistra o creștere a PIB-ului în acest an atât de complicat. În plus, China a întreprins un șir de acțiuni energice privind cooperarea economică  în plan regional și demonstrează tot mai multă deschidere în politica sa. Aceste abordări, corelate cu venirea lui Joe Biden la Casa Albă, dau lumii speranțe că relațiile dintre acești doi coloși vor intra pe făgașul normalității.