Nu poți înlocui istoria făuririi și evoluției unui stat cu puncte-puncte și abrevieri

Tot mai frecvent auzim o frază care transformată în politică de stat subminează și așa șubreda temelie a Republicii Moldova. «Până la noi nu s-a făcut nimic» - acest laitmotiv a fost prezent în discursul public al liderilor politici de toate culorile și la toate etapele. Ultimul timp, din păcate, acest refren este auzit tot mai frecvent și se transformă dintr-un discurs sporadic într-un demers politic consecvent.
Să luăm, ca exemplu, momentul conferirii pentru Republica Moldova a statutului de țară candidat la aderarea la Uniunea Europeană. În mod realist și de la cea mai înaltă tribună cred că trebuia rostit un cuvânt de mulțumire celor care au participat la mișcarea de eliberare națională, și-au riscat deseori viața, au asaltat Comitetul Central al atotputernicului partid comunist. Apoi, această generație a obținut statutul de limbă de stat pentru limba română și revenirea ei la grafia latină. Milioane de inimi au vibrat de emoții în acele zile istorice. A urmat adoptarea tricolorului în ziua de 27 august 1990, atunci când toată Moldova era la Chișinău pentru a apăra culorile naționale. Proclamarea Suveranității și apoi a documentului epocal - Declarația de Independență au constituit piatra de temelie a noului stat Republica Moldova. Oare a fost chiar atât de greu de a aminti despre acești oameni în ziua când Moldova devenea candidat la aderare?
A urmat un război de independență în care sute de tineri basarabeni și-au pierdut viața. Și despre ei se putea de spus în acea zi un cuvânt de bine.
Dincolo de caracterul criminal al ideologiei comuniste, nu merită să trecem cu vederea și momentul refuzului de a semna planul Kozak care fiind adoptat ne transforma într-o colonie modernă cu armate rusești și dreptul de veto al Tiraspolului și Comratului la orice decizie a Chișinăului. Mai puteam vorbi în asemenea caz de integrare europeană?
După 2009 s-au depus eforturi uriașe pentru a obține statutul de membru asociat. Și aici, dincolo de multe lucruri urâte care au urmat, a existat loc pentru un cuvânt de bine. E limpede, dacă nu eram asociați, nu eram azi nici candidați.
Ne trezim dimineața, ne vedem copiii care merg la școală sau grădiniță, ne ducem la muncă, admirăm natura, plecăm la odihnă, toate pentru faptul că astăzi cineva oprește eternul agresor rus în Ucraina. Ei ne apără și libertatea noastră plătind cu vârf și îndesat tributul de sânge. Mai deveneam noi oare atât de rapid țară-candidat la aderare fără  eroismul poporului ucrainean? Poate și ucrainenii meritau un mesaj de mulțumire la momentul aderării?
Aceste argumente puteau fi trecute cu vederea dacă nu exista o problemă politică majoră. Nici un stat din lume nu s-a construit fără memorie colectivă, fără evocarea celor mai strălucite fapte ale înaintașilor. Dacă cineva în Moldova dorește la modul serios să construiască un stat, atunci trebuie să pună temelia unei conștiințe de mândrie, respect și apartenență la opera de edificare a unei colectivități care are și temelie,și eroi, și personaje negative la toate etapele evoluției sale. Așa au procedat francezii, germanii, americanii, românii, toate popoarele care și-au construit un fundament moral puternic, aducând un omagiu pentru toți cei care au contribuit la edificarea statelor lor. Nimănui nu i-a venit în cap să spună că până la ei nu s-a făcut nimic.
Din păcate, în ultimul timp nepăsarea, iar uneori și aroganța unor politicieni mai tineri, este utilizată cu prisosință de forțe ostile idealurilor noastre. Pe rețelele sociale s-au activizat puternic conserve kaghebiste bine cunoscute în anumite medii, care au început furibund să discrediteze toate realizările de la 1988 încoace și în mod special, Parlamentul Independenței. Ei insistă că n-a fost nici o luptă pentru independență, că nu am avut personalități marcante prin inteligența și curajul lor, că totul poate fi pus pe seama hazardului istoriei. Nimic mai neadevărat și nimic mai nociv pentru cauza noastră. Iar unii politicieni tineri, neexperimentați și amețiți de rezultatele, cinstit vorbind, obținute datorită Maiei Sandu, repetă cu o insistență demnă de o întrebuințare mai folositoare, fraza care va intra în istorie ca un sacrilegiu față de generațiile anterioare, o prostie fără margini: «Până la noi nu s-a făcut nimic»???!!!
Mințile treze de la guvernare trebuie să contracareze acest curent ostil de gândire. E nevoie chiar de inclus cele mai luminate minți, inclusiv știința, pentru a face clarificări în tot ce înseamnă evoluția noastră de la 1988 încoace. Pe o temelie atât de șubredă nu construiești o casă, iar nihilismul întunecat și primitiv promovat  cu atâta insistență de unii din prostie, de alții conștient, ne va face să pierdem și puținul pe care l-am obținut cu atâta greu.