Pastorala la Învierea Domnului a Înaltpreasfințitului Petru, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor: „Fie ca bucuria Învierii Domnului să aducă pace în familiile tuturor”

Creștinii ortodocși sărbătoresc duminică, 12 aprilie, Sfintele Paști, considerată cea mai mare sărbătoare a creștinătății, care semnifică Învierea Domnului. „Fie ca bucuria Învierii Domnului să aducă pace în familiile tuturor, sănătate celor bolnavi, mângâiere celor întristați și întărire celor care trec prin încercări, iar harul acestei sărbători să ne ajute să trăim pe deplin darul acestor zile”, este menționat în Pastorala la Învierea Domnului a Înaltpreasfințitului Petru, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor, transmite MOLDPRES.

† PETRU 

Prin harul lui Dumnezeu, 

Arhiepiscopul Chişinăului, 

Mitropolitul Basarabiei şi Exarhul Plaiurilor

Preacucernicului şi preacuviosului cler, credincioşilor şi credincioaselordin cuprinsul Mitropoliei Basarabiei, har, pace şi bucurie mântuitoare de la Dumnezeu, iar de la Noi, arhierească binecuvântare!

Preacuvioși și preacucernici părinți, preacuvioase maici,iubiți credincioși și credincioase,

Hristos a Înviat!

În această noapte sfântă, Învierea Domnului străbate veacurile, chemându-ne la o viață nouă, într-o veșnică comuniune cu Dumnezeu și cu aproapele. Mormântul gol al Mântuitorului este mărturia biruinței asupra morții: „Cine crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11, 25). Fiecare dintre noi, clerici sau mireni, suntem chemați să fim părtași la această biruință, trăind bucuria Învierii prin fapte și prin împreună-rugăciune.

Omul care crede în Hristos cel Înviat nu mai trăiește pentru sine, ci pentru Dumnezeu și pentru aproapele său. El își trăiește vocația de mărturisitor al luminii, de purtător al păcii și de slujitor al adevărului.

De aceea, Sfântul Ioan Damaschinul, marele dascăl și teologhisitor, vede în Înviere începutul unei creații noi, prin care omul este chemat să fie părtaș la viața veșnică, căci atunci când „virtuţile sunt îndeplinite, nădejdea învierii s-a dăruit prin învierea lui Hristos;”¹

Așadar, Învierea Domnului este fundamentul credinței și unității noastre. Ea ne reamintește, an de an, că fiecare comunitate, fiecare parohie, fiecare așezământ monahal și fiecare suflet constituie un mădular de mare preț din Trupul Tainic al lui Hristos, care „ne dă şi o viaţă nouă, ba încă ne făureşte şi mădulare şi ne sădeşte puteri cu care să lucrăm în această nouă viaţă şi care ne ajută să dobândim şi pe cea viitoare.”

Aceste înțelesuri să ne deschidă inima către taina cea mare a mântuirii, căci prin Învierea Sa, Hristos a sfărâmat porțile iadului și a deschis pentru fiecare om calea către învierea cea de obște și către împărăția cea neclintită.

Preaiubiți frați și surori întru Domnul,

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos se revarsă în viața con-cretă a credincioșilor, modelând familia, comunitatea și întreaga societate. În această perspectivă, anul acesta, dedicat pastorației familiei și comemorării sfintelor femei din calendar, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române aduce în prim-plan rolul fundamental al familiei creștine.

Familia rămâne, în veșnicie, temeiul credinței, al rugăciunii, al iubirii și al iertării, valori care sunt transmise din generație în generație. Totuși, constatăm cu regret că, în multe sate și orașe din Republica Moldova, unele familiile trăiesc experiența despărțirii, părinții fiind nevoiți să plece peste hotare pentru a asigura cele necesare traiului.

Această realitate aduce adesea singurătate copiilor și bătrânilor, dar și provocări majore în educația morală și religioasă a tinerei generații. În acest context, Biserica are rolul vital de a oferi sprijin duhovnicesc și mângâiere, comuniune și solidaritate, pentru ca fiecare credincios, indiferent de vârstă, să afle înțelegere, consiliere și sprijin.

În același context, familia creștină este chemată să devină o mică biserică, un spațiu în care Hristos să fie prezent prin rugăciune comună, prin participarea la Sfânta Liturghie și prin cultivarea principiilor evanghelice. Acolo unde familia se roagă împreună, credința prinde rădăcini adânci, iar copiii cresc într-un mediu care le oferă repere stabile și modele autentice de viețuire creștină.

Un loc aparte în această lucrare îl ocupă femeile credincioase, care, de-a lungul istoriei mântuirii, au fost purtătoare ale credinței și modele de jertfelnicie. Primele vestitoare ale Învierii au fost femeile mironosițe, care, cu dragoste și curaj, au mers la mormântul Domnului și au primit vestea cea mare a biruinței asupra morții.

Și în istoria neamului nostru întâlnim numeroase femei care au păstrat credința în vremuri grele, transmițând-o mai departe generațiilor pe care le-au născut. În Basarabia, în anii prigoanei și ai regimului ateu, multe mame, bunicuțe și fiice au fost adevărate măturisitoare ale tradiției creștine, învățându-i pe copii rugăciunea neîncetată, semnul Sfintei Cruci și dragostea față de Dumnezeu.

Cel mai recent exemplu este Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași, canonizată recent de către Patriarhia Română, la propunerea noastră, care, deși a avut o viață plină de suferință, a ajuns la înalta măsură a sfințeniei.

De aceea, în societatea contemporană, rolul femeii creștine este esențial. Ea este mamă, educatoare, sprijin al familiei și, adesea, pilon de echilibru în viața comunității. Prin grija față de copii, prin rugăciune și prin dăruire, femeia contribuie la formarea unei generații capabile să trăiască valori sănătoase.

Iubiți fii și fiice duhovnicești,

De sărbătoarea Învierii Domnului, privim nu doar spre biruința asupra morții, dar mai ales spre drumul Crucii care a precedat această biruință. Mântuitorul ne-a arătat că nu există Înviere fără Cruce, iar suferința purtată cu credință devine izvor de înnoire și de mântuire.

Neamul nostru din Basarabia cunoaște bine această realitate. De-a lungul veacului trecut, credincioșii acestor ținuturi au trecut prin încercări grele, care au lăsat urme adânci în memoria colectivă. Foametea, deportările, prigoana împotriva credinței și a identității naționale au reprezentat momente de mare cumpănă.

În anii de restriște ai regimului totalitar, multe familii au fost despărțite, iar gospodăriile au rămas pustii. Oameni nevinovați au fost ridicați în toiul nopții și duși departe de locurile natale, în regiuni îndepărtate, unde frigul, foamea și munca silnică au pus la încercare rezistența lor fizică și sufletească.

Sărbătoarea Învierii ne cheamă, așadar, să fim conștienți de responsabilitatea prezentului, să fim păstrători ai credinței strămoșești, susținători ai familiilor, sprijinitori ai comunității și mărturisitori ai Învierii prin fapte concrete, ascultători față de ierarhii și față de duhovnicii noștri.

Deopotrivă, pe preoți îi îndemnăm să facă ascultare și să rămână uniți în jurul Chiriarhului lor și al Sfântului Altar, având încredințarea că, prin ascultare și unitate, Dumnezeu desăvârșește și binecuvântează orice lucrare.

Dreptmăritori creștini,

În aceste zile luminate de bucuria Sfintelor Paști, Vă îndemnăm să primiți bucuria Învierii în casele și în inimile dumneavoastră, să o păstrați prin rugăciune și prin fapte bune și să o împărtășiți celor din jur prin gesturi de bunătate.

Fie ca bucuria Învierii Domnului să aducă pace în familiile tuturor, sănătate celor bolnavi, mângâiere celor întristați și întărire celor care trec prin încercări, iar harul acestei sărbători să ne ajute să trăim pe deplin darul acestor zile.

Cu părintească dragoste și cu binecuvântare arhierească, Vă adresăm tuturor salutul pascal care a străbătut veacurile și care rămâne temelia bucuriei noastre creștinești:

Hristos a Înviat!

Al vostru, către Hristos-Domnul,pentru tot binele rugător,

† PetruArhiepiscopul Chişinăului,Mitropolitul Basarabiei şi Exarhul Plaiurilor