REPORTAJ MOLDPRES: Alexandr Palariev, moldoveanul „cu 51% sânge românesc” din Ucraina, care readuce la viaţă tradițiile şi cultura din stepa Bugeacului: „Bunica ne-a salvat de deportare, rusificându-ne numele Pălărie”

Între zecile de sate din Ucraina în care locuiesc şi moldoveni, ori ucraineni cu origini româneşti, se află şi localitatea Frumuşica Nova, din regiunea Odessa. Impresionează pitorescul regiunii, dar şi credinţa cu care un originar din partea locului, Alexandr Palariev, păstrează tradiţiile seculare din regiune, precum şi legătura profundă cu tot ce ţine de acest meleag – oameni, istorie, cultură şi obiceiuri.
Economist de profesie, cu o activitate impunătoare în sistemul militar al Ucrainei, Alexandr Palariev, a revenit la baştină, pentru a revitaliza aceste locuri, transformându-le într-o destinaţie de referinţă în regiune, ba chiar şi în lume.
Alexandr Palariev: Noi suntem de origine cu familia Pălărie. Însă când au început deportările în masa ale populaţiei române, bunica ne-a salvat şi, mituind pe cineva din administraţia locală, ne-a făcut Palariev, or, aşa, cu nume rusesc, am scăpat, după care familia s-a retras în centrul ţării. Tatăl meu, Andriy Diomidovych Palariev s-a născut în satul Frumuşica-Nouă, în 1933, şi îşi amintea cum lumea a fost îmbarcată în camioane, dar care au fost ţinute încă multă vreme în loc. Asta ca să vadă oamenii cum buldozerele au ras de pe faţa pământului tot ce era din acest sat. Şi ca să înţeleagă că nu mai au unde se întoarce. În acel loc a fost construit un poligon militar. După ani de zile, mi-am zis că trebuie să mă întorc aici şi să fac ceva, măcar pentru memoria acelor oameni. Dar şi să las ceva important copiilor şi nepoţilor mei.
Astăzi Frumuşica-Nova este un mare complex agroindustrial, un cluster important ecoturistic, cu o vinărie şi o fermă, de la care de fapt şi a început totul.
Construcția fermei Frumuşica-Nova a început în vara anului 2006, pe locul satelor moldovenești Frumuşica-Nouă și Roșia, care au fost evacuate în primăvara anului 1946. Anume aici este instalat faimosul monument al Păstorului care veghează localitatea. 
Acesta a fost înscris în Cartea Recordurilor Guinness, precum și în Registrul Național al Recordurilor al Ucrainei. Înălțimea monumentului este de 16 metri 43 de centimetri (17,93 cu piedestalul), iar greutatea este de 1080 de tone.
Împreună cu localităţile de frontieră din sud-estul Republicii Moldova și regiunea Odesa, Ucraina, care sunt tot mai determinate să contribuie la consolidarea relaţiilor transfrontaliere şi care au la temelie mai mulţi factori comuni - aceleaşi origini, cultură, limbă şi, mai actual, aspiraţii pentru o cale europeană, aleasă de ambele state, situate în nemijlocită vecinătate, cu provocări apropiate, Alexandr Palariev este şi un promotor activ al valorilor europene.
Acestea devin tot mai pronunţate din 18 septembrie curent, în urma unei legi a Radei Supreme (parlamentul) a Ucrainei, care a aprobat redenumirea hromadei Borodino (din care face parte şi Frumuşica-Nova) în Bugeac.
Alexandr Palariev: Este mai mult decât o obligaţie onorabilă nu numai să se revină la toponimicul firesc al regiunii, ci şi să fie consfinţit în lucruri importante, vitale, istorice, ce ar fi un prilej de mândrie pentru generaţii.  Valorile, tradițiile și obiceiurile locale influențează modul în care noile idei şi tehnologii sunt adoptate și integrate în viața comunității. Prin păstrarea și promovarea identității culturale, transformarea multidimensională poate deveni un proces incluziv și sustenabil, care respectă diversitatea și specificitatea fiecărei regiuni. Cultura stimulează creativitatea și inovația, elemente cheie pentru dezvoltarea tehnologică și economică. Astfel, implicarea activă a comunităților culturale și valorificarea patrimoniului cultural local sunt fundamentale pentru succesul acestei regiuni.
O altă realizare a întemeietorului şi directorului Clusterului de agrement agroturistic Frumuşica-Nova este revitalizarea unui sat din apropiere, transformându-l într-un muzeu în aer liber.
Amplasat în inima stepei Bugeacului, satul Semisotka reprezintă un tribut atemporal adus bogatului patrimoniu cultural și istoriei regiunii. Acest muzeu în aer liber, înființat de Alexandr Palariev, aduce la viață stilul tradițional de viață rural al comunităților care au înflorit cândva în această zonă.
Actualmente Semisotka, denumirea satului este o ilustraţie vie  a epocii şi a regimurilor cărora a fost supus. În anul 1909 localitatea purta denumirea de Gnadenheim, fiind populată preponderent de nemţi, în 1918 devine Brâncoveanu, iar din 1945 – Semisotka, după suprafaţa iniţială a terenului. Azi, în Semisotka locuiesc două femei, care sunt angajate în Clusterul Frumuşica-Nova, iar restul caselor au fost restabilite şi transformate în muzee şi locuri de cazare pentru amatorii de turism rustic.
În muzeele de aici sunt prezentate sute  de exponate arhitecturale – caracteristice arhitecturii populare din prima jumătate a sec 20. Printre acestea sunt structuri de locuit şi agricole (case, cămări, hambare, coteţe, grajduri, şuri etc.), instalaţii industriale, fântâni, interioare tradiţionale. Fondul muzeistic a fost strâns cu grijă de domnul Palariev de pretutindeni, de la localnici, la târgurile de antichităţi, totalizând mii de articole: maşini agricole, unelte, obiecte de uz casnic, costume populare, ţesături, obiecte din lemn, metal, lut şi instrumente muzicale, tablouri, obiecte de cult şi cărţi.
Remarcabil pentru Republica Moldova este că în Semisotka din Ucraina, un muzeu sătesc în aer liber cu doar două locuitoare de origine moldovence, a fost deschis primul muzeu-galerie, dedicat  pictorului, Artistului Emerit al Ucrainei, Mihai Grecu, născut în satul Faraoani, comunitatea Petripavlivka, raionul Bolgrad.
Deschiderea Muzeului pictorului Mihai Grecu constituie un alt record înregistrat la Consiliul naţional al recordurilor din Ucraina pe teritoriul Clusterului Eco-agroturistic „Frumuşica Nova”. Pentru amplasarea muzeului a fost luată o casă din sat, unde au fost vernisate obiecte de epocă și copii ale picturilor artistului.
Alexandr Palariev: Şaisprezece artiști din Ucraina au pictat copii ale lucrărilor lui Mihai Grecu, originalele cărora din epoca sovietică sunt în Galeria Tretiakov din Moscova, care, din păcate, sunt acum inaccesibile.
Legătura strânsă de Moldova a mecenatului Palariev nu se opreşte aici. Drapelul Republicii Moldova a fost subiectul unui nou record înregistrat la Consiliul naţional al recordurilor din Ucraina. Flamura ţării noastre a notat nişte caracteristici de premieră pentru țara vecină şi a fost arborată pe teritoriul Pensiunii Eco-agroturistice „Frumuşica Nova”.  
Recordul naţional al Ucrainei, Drapelul Republicii Moldova, înregistrat ca cel mai mare din țara vecină, este considerat de Alexandr Palariev „ca o mică mulţumire  pentru vecinii noştri moldoveni care demonstrează o susținere imensă Ucrainei, într-o perioadă foarte grea pentru ţară, după ce a fost invadată de Rusia”.
Drapelul Republicii Moldova, înscris în Cartea Recordurilor Ucrainei, are o înălțime de trei metri şi o lățime de şase metri.
Alexandr Palariev: Mereu spun în glumă că am în vene 51% de moldovean, de rădăcini româneşti. De fapt e o majoritate care-mi defineşte viaţa şi activitatea. Istoria nu ne-a întrebat de multe lucruri, însă în puterile noastre stă prezentul şi viitorul. Am considerat o datorie de onoare să revin la rădăcinile tatălui meu şi să fac ceea ce n-a reuşit el. Avem aici un pământ de stepă, frumos şi primitor, stepa Bugeacului este o comoară de nepreţuit ce aşteaptă valorificată şi pusă în slujba omului. Astfel, îmi doresc aici să creez şi un Parc Naţional, pentru care deja am pus bazele. Azi, pe teritoriul pensiunii noastre cresc în spaţiu liber culani, lame, măgăruşi sălbatici, dar ne dorim să extindem arealul cu mai multe specii care ar fi îngrijite şi protejate aici. Avem planuri grandioase şi suntem încrezători că le vom reuşi, dat fiind proiectele de cooperare cu Uniunea Europeană şi susţinerea României, precum şi buna colaborare cu autorităţile publice locale.  Înţelegem foarte bine că doar datorită fondurilor europene putem obţine mult mai mult. Şi doar astfel putem rezista.
Autor Lilia Grubîi