ro ru en

Agenția
Informațională
de Stat

Republica Moldova 30 de ani de independență

August 1991: Cronica unei lovituri de stat eșuate (I)

13:42 | 18.08.2021 Categorie: REPUBLICA MOLDOVA: TREI DECENII DE INDEPENDENȚĂ.
Retrospectiva evenimentelor

Republica Moldova obținuse către vara anului 1991 un șir de realizări importante în drumul său spre independență. Societatea trăise clipe vibrante și pline de optimism odată cu adoptarea drapelului de stat, excluderea normei constituționale care prevedea monopolul partidului comunist, declararea suveranității, boicotarea referendumului unional pentru păstrarea URSS. Gorbaciov, fiind conștient de pericolul destrămării URSS, propunea un nou tratat unional. Mai bine zis un prim tratat unional, deoarece cele anterioare erau o ficțiune și nu corespundeau normelor juridice internaționale. În cazul Republicii Moldova situația era mult mai gravă. Moscova nu a respectat măcar aparențele, constituind RSS Moldovenească în august 1940 de una singură, la indicația lui Stalin, fără vreun act legislativ adoptat de Chișinău.

În luna august, în mod tradițional, demnitarii de stat din Moldova erau plecați în concedii. La timona țării se aflau premierul Valeriu Muravschi și prim-vicepreședintele Parlamentului Ion Hadârcă. Părea că totul merge pe o cale obișnuită și de curând concediile vor fi consumate, iar organele puterii de stat își vor continua activitatea obișnuită.

Însă, grupul antireformator din partidul comunist înțelegea perfect că transformările lui Gorbaciov au ajuns într-un punct critic. Formarea parlamentelor în fostele republici unionale transferau puterea reală de la structurile de partid la organele legislative. Mișcările de eliberare națională căpătau amploare și noul tratat unional propus de Gorbaciov putea fi semnat de maximum cinci republici. Altele refuzau complet o nouă uniune sau propuneau o confederație fără centru imperial. Comunismul și imperiul sovietic, opera câtorva generații de nomenclaturiști îndoctrinați, era în mare pericol.

În aceste condiții, în jumătatea a doua a zilei de 18 august 1991, la Moscova, în secret, se întâlnesc Ghenadie Ianaev, vicepreședinte al URSS, Dmitri Iazov, ministrul apărării, Boris Pugo, ministrul de interne, Vladimir Kriucikov, șeful KGB-ului și Valentin Pavlov, premierul URSS. Însă, dirijorul din umbră al loviturii de stat era Anatoli Lukianov, președintele parlamentului sovietic, un conservator care nu și-a ascuns până la sfârșitul vieții convingerile imperiale. Acest grup pune la cale o lovitură de stat, numită de contemporani puciul din august. Imediat, reședința prezidențială Foros din Crimeea, unde se afla Gorbaciov cu familia, a fost izolată, iar orice fel de comunicare a fost întreruptă. În regim de urgență, emisarii puciștilor s-au întâlnit cu Gorbaciov și i-au propus să semneze o cerere de plecare din funcție pe motiv de sănătate. Președintele sovietic a răspuns cu un refuz categoric.

Pe 19 august, dis-de-dimineață, la ora 06.00, Radio Moscova a difuzat, în mai toate limbile Pământului, comunicatul agenției oficiale TASS, având ca sursă un anume Comitet de Stat pentru Situații Excepționale, care anunța că lui Gorbaciov i s-ar fi înrăutățit brusc sănătatea, ceea ce l-ar fi făcut indisponibil să mai conducă statul și partidul. Atribuțiile acestuia le asumau membrii acelui Comitet. Era proclamată starea de urgență pentru o perioadă de șase luni, se instaura cenzura, iar tancurile trebuiau să patruleze pe străzile Moscovei. Comitetul plănuia schimbarea lui Gorbaciov, pe timpul cât acesta se afla în vacanță, și să pună capăt politicii de reforme ale președintelui sovietic.

La Chișinău noutățile venite de la Moscova au șocat toată lumea. Dar, observatorii mai atenți ai fenomenului politic n-au trecut cu vederea demisiile anterioare din eșaloanele superioare ale puterii de la Moscova a doi importanți susținători ai proceselor de democratizare: Eduard Șevarnadze și Aleksandr Iakovlev. Ambii la momentul plecării au avertizat despre iminentul pericol al unei lovituri de stat. În prima jumătate a zilei de 19 august, la guvernul Moldovei a venit generalul Osipov care s-a declarat comandant militar al Chișinăului, numit de puciști. Premierul Muravschi a refuzat orice colaborare cu reprezentanții complotiștilor. Iar spre seară au sosit la Chișinău președintele Republicii Moldova Mircea Snegur și șeful parlamentului Alexandru Moșanu.

În scurt timp este transmisă prima poziție oficială a șefului statutului, Mircea Snegur. Iată doar un crâmpei din acest inspirat demers politic: "... Conducerea sovietică, în apelul său către poporul sovietic, practic, se dezice de reforme fundamentale, preconizează prioritatea Constituției și legilor Uniunii asupra constituțiilor și legilor din republici. În felul acesta sunt anulate drepturile popoarelor la autodeterminare, sunt blocate aspirațiile lor la independență și la suveranitatea statală. În stil brutal, centrul, folosind forțele reacționare și antinaționale dominante în structurile de stat, în armată, KGB, în unele grupări economice și politice, încearcă să reanimeze cu orice preț imperiul, să reinstaureze dictatura de stat și de partid..

Conducerea Republicii Moldova declară că politica internă și externă va fi efectuată numai conform Constituției și legilor noastre...".

Seara târziu, în Piața Marii Adunări Naționale s-au adunat zeci de mii de cetățeni care condamnau vehement puciul de la Moscova. Conducerea Moldovei a vorbit în fața mulțimii și i-a îndemnat să organizeze grupuri de apărare a obiectivelor strategice. Toată noaptea, din diferite regiuni ale Moldovei soseau la Chișinău mii de voluntari pentru a-și apăra cuceririle mișcării de eliberare națională.

Între timp, la Moscova, singura televiziune care funcționa a transmis prima conferință de presă a puciștilor. Lukianov era lipsă și prefera în continuare să acționeze din umbră. Premierul Pavlov era și el absent. După cum s-a aflat mai târziu, Pavlov, probabil de frică, era permanent beat în toate zilele puciului. Membrii autointitulatului Comitet arătau complet dezorientați, iar lui Ianaev îi tremurau evident mâinile. Jurnaliștii erau mult mai degajați și au pus întrebări la care puciștii nu puteau articula coerent vreun răspuns. Devenea clar că complotiștii nu aveau un lider capabil să-și asume responsabilitatea pentru această lovitură de stat.

În știrile de seară ale unicului canal tv permis de huntă, printre comunicatele GKCP-ului și imaginele cu tancuri pe străzile Moscovei s-au strecurat și crâmpei cu baricade în flăcări pe străzile capitalei sovietice și imaginea lui Boris Elțin pe tanc dând citirii unui manifest către poporul rus. Elțin condamna în termeni duri puciul și chema rușii la rezistență. Tot în acest program de știri s-a strecurat și un material de la Chișinău care sublinia poziția conducerii Moldovei de condamnare a puciului. Era unica republică unională care s-a aliniat ferm poziției lui Boris Elțin.

Va urma

Orice material publicat pe pagina web a I.P. „Agenția Informațională de Stat „Moldpres” este proprietatea intelectuală a Agenției, fiind protejată de legislația privind drepturile de autor și drepturile conexe. Preluarea și/sau folosirea acestora se va face doar cu referință obligatorie la sursă și fără denaturarea textului. Vă mulțumim pentru înțelegere!