August 1991: Cronica unei lovituri de stat eșuate (II)

Categorie: REPUBLICA MOLDOVA: TREI DECENII DE INDEPENDENȚĂ.
Retrospectiva evenimentelor
Prima zi a puciului din august 1991 a început triumfalist pentru puciști, dar se termina cu prezența semnelor clare că autorii loviturii de stat n-au ținut cont de noile realități din URSS-ul de după 1985. După 70 de ani de închisoare stalinistă oamenii își doreau libertate, iar popoarele mărețului imperiu - independență. Structurile puterii în republicile unionale nu mai erau butaforice. Parlamentele din regiuni erau alese prin vot democratic și preluaseră o bună parte din prerogativele centrului. Oamenii alegeau o altă viață decât cea pe care o propuneau puciștii.
În noaptea de 19 spre 20 august sute de mii de moscoviți erau în stradă. S-a început fraternizarea civililor cu o parte din militarii trimiși cu ordin clar să recurgă la represalii împotriva manifestanților. Situația s-a radicalizat și mai mult după ce trei oameni care au încercat să oprească un convoi de tancuri au fost omorâți. În scurt timp, mai multe unități motorizate s-au aliniat pentru a apăra Casa Albă de puciști. Poza cu Boris Elțin pe tanc a făcut înconjurul lumii și el într-o singură zi devenise cel mai popular personaj din lume. Cu președintele Rusiei au început a negocia o parte din generalii de armată, iar Pavel Gusev, comandantul Trupelor speciale de aeropurtate, împreună cu adjunctul său Alexandr Lebedi, au declarat loialitate totală forțelor democratice.
În armată și KGB, instituții care timp de 70 de ani executau fidel ordinele conducerii centrale, au început  conflicte, dezbinări și treceri directe ale ofițerilor superiori în tabăra lui Boris Elțin. Trupele speciale ale securității, numite ”Alfa”, au refuzat să întreprindă asaltul Casei Albe în care se afla cartierul general al  președintelui Rusiei. Speriați de această situație inedită în practica sovietică, puciștii au ordonat întoarcerea în cazărmi a trupelor militare și a celor speciale.
Reportajele unicei televiziuni centrale din Moscova care difuza știri la acel moment, deveneau tot mai îndrăznețe, iar comunicatele ridicole ale puciștilor au încetat să mai fie transmise. La Leningrad televiziunea regională cu o acoperire de peste 50 de milioane de telespectatori condamna ferm acțiunile puciștilor, iar apelul lui Anatoli Sobceak, deputat în Parlamentul sovietic, a însuflețit și mai mult protestatarii. Spre seara zilei de 20 august balanța se înclina în favoarea democrației.
Între timp la Chișinău toate instituțiile statului erau păzite de mii de oameni neînarmați, veniți la apelul conducerii Moldovei. Era un lucru deloc simbolic, pentru că în noaptea de 19 spre 20 în jurul Chișinăului au fost observate mișcări de trupe. Existau surse din interiorul securității care informau despre alcătuirea listelor cu persoane care, în cazul reușitei puciului, trebuiau internate. Acest lucru avea loc atât în plan național, cât și regional.
În această situație, conducerea Republicii Moldova a hotărât să-i delege pe prim-vicepreședintele Parlamentului Ion Hadârcă și ministrul Afacerilor Externe Nicolae Țâu la București. Ei aveau misiunea ca în cazul reușitei puciului să creeze în România un Guvern al Republicii Moldova în emigrație. Reprezentanții Moldovei au avut întâlniri cu ministrul român de Externe Adrian Năstase, premierul Petre Român și  președintele Ion Iliescu. Putem presupune că Iliescu nu era prea încântat de această idee.
Pentru ziua de 21 august a fost convocat Parlamentul Republicii Moldova în ședință extraordinară. În debutul ședinței situația era încă tensionată. Deputații ostili democratizării erau entuziasmați și făceau declarații explicite de susținere a puciului. Nu se poate afirma că toți deputații democrați și-au păstrat spiritul combativ demonstrat anterior. Însă majoritatea au condamnat în termeni duri încercarea de lovitură de stat. În același timp, la Moscova, se desfășura ședința extraordinară a Parlamentului rus care a adoptat o poziție tranșantă împotriva uzurpatorilor puterii de stat. Spre prânz veneau știri despre reluarea emisiei de către mai multe posturi radio și TV din Moscova. Mai spre seară a început competiția între reprezentanții puciștilor și camarazii lui Elțin. Fiecare dorea să ajungă primul la Foros pentru a-și impune propriul punct de vedere în fața lui Gorbaciov. Primul a reușit A. Ruțkoi, apropiat al lui Elțin, care a și contribuit la scoaterea din izolare a primului și ultimului șef de stat sovietic.
Tot spre sfârșitul zilei de 21 august s-a schimbat radical atmosfera în Parlamentul de la Chișinău. Cei care dimineața susțineau fățiș puciul și-au schimbat discursul, iar deputatul Piotr Șornikov chiar a rugat ca mesajul său în susținerea loviturii de stat să fie omis din stenograma ședinței. În unanimitate a fost    adoptată Declarația Parlamentului care avea următorul final: ”În acest moment de criză, când cuceririle democratice și reformele se află în pericol, Parlamentul Moldovei își exprimă ferma hotărâre de a continua lupta pentru suveranitatea și independența republicii”.
Va urma