S-au împlinit 100 de ani de la nașterea scriitorului Paul Mihnea

Chişinău, 22 iul. /MOLDPRES/. Astăzi s-au împlinit 100 de ani de la nașterea poetului și traducătorului Paul Mihnea, deținător al titlului onorific Maestru al Literaturii, informează MOLDPRES.
Numele său adevărat este Pinhas Șilman. Părinții poetului și-au pierdut viața în GETO-ul din regiunea transnistreană.
S-a născut în 1921 în orașul Briceni. Și-a făcut studiile la Liceul român din Cernăuți. Urmează Universitatea din Cernăuți. Scrie versuri încă din anii de școală.
Potrivit ”Calendarului Național”, Paul Mihnea a scris o poezie intelectualizată, de o sensibilitate deosebită. A fost un sonetist extraordinar, dar sonetul său a fost unul reformulat. Un „poet pur”, așa cum l-a definit scriitorul Vladimir Beșleagă. Academicianul Mihai Cimpoi l-a caracterizat drept un „adevărat monah al poeziei”, „a fost un scriitor care s-a hrănit numai din scris, poezia fiind pentru el o sărbătoare a intelectului”.
Pe lângă română, a cunoscut și limba franceză (tatăl său a locuit la Paris), în care a și scris, rusa (mama sa a studiat într-un orășel de lângă Odesa), germana (îl cunoștea pe Rilke pe dinafară). În 1940 a editat prima sa carte la Cernăuți, „Preludiu”. În timpul războiului s-a refugiat la Tver. În 1945 se întoarce la Chișinău. În 1951 apare al doilea volum de poezii „Bat miezul veacului curanții”. După apariția celui de-al treilea volum, „Lumina ochilor mei”, în 1957, este exclus din Uniunea Scriitorilor (1958). A fost restabilit peste doi ani. Aceste două volume, „Bat miezul veacului curanții” și „Lumina ochilor mei”, tematic sunt ancorate în realitățile postbelice, fiind marcate de umanism și pledoarii pentru pace.
În anii ’60-’70 poetul se află într-o perioadă de criză, astfel este nevoit să recurgă la poezia despre mamă, vecini, negustori, cerșetori, cumpărători, scrie o serie de poezii biografice. Urmează alte volume de versuri: „Orga codrului” (1966) în care reflecția filosofică devine dominantă, „Galerie cu autoportret” (1968), „Hingher și Demiurg” (1973), „Grădinar” (1980), „Coroana de coroane” (1992), volume în care se meditează asupra sensului existenței umane, asupra capacității eu-lui liric de a pătrunde esența lumii înconjurătoare, de a o recrea. Câteva cărți au fost traduse și în rusă: „Прелюдия” (1966), „Встреча с собой” (1975), „Садовник, или возмездие зеркал” (1988).
În ultimii ani de viață a scris versuri în limba franceză. În franceză are și o carte care n-a mai văzut lumina tiparului. Începând cu anul 1988 a scris 174 de poeme în franceză. În cea mai mare parte acestea au formă de catren sau octave. Volumul i se intitulează „Răspunsul absenței” (”Le Réponse d’absence”). A fost un traducător iscusit. I-a tradus din franceză pe P. Valery („Vrăji, Poezii”, 1979) și P. Verlaine (1985); din germană pe R. M. Rilke („Elegiile din Duino”, 1977); din latină pe Vergiliu („Bucolice”, 1970) și Ovidiu („Elegii din exil”, 1972); din rusă pe M. Lermontov, N. Nekrasov, A. Blok, A. Pușkin, care au apărut în ediții aparte fiecare. În 1992 i-a fost conferit Premiul literar al anului pentru volumul de sonete „Coroana de coroane” și în 1993 - titlul onorific ”Maestru al Literaturii”.
Paul Mihnea s-a stins din viață la 31 august 1994.