Scriitoarea Radmila Popovici: ”Trăiesc între plusuri și minusuri”

Chişinău, 14 apr. /MOLDPRES/. Poeta Radmila Popovici nu obișnuiește să-și facă planuri. Iar dacă le face, „nu le bate în cuie”. ”Adevărul e că, precum nu-mi plac planurile, nu mi-s proprii nici bilanțurile. Nu-mi „contabilizez” reușitele, nici eșecurile. Trăiesc între plusuri și minusuri. Dar așa e mai tot timpul în viață, nu doar în pandemie. Acum e ceva mai pronunțat”, a afirmat scriitoarea, citată de MOLDPRES.
Solicitată de agenție, Radmila Popovici a menționat că este vorba de un minus de călătorii și întâlniri cu oamenii în preajma cărora se simte bine. Un minus de spectacole, concerte, recitaluri adevărate cu care era obișnuită. O stare de încordare și îngrijorare care, dacă durează, zice ea, nu face bine psihicului.
”Dar e și marele plus – suntem vii! Ce poți să-ți dorești mai mult în viață, dacă nu – viața însăși? Scrisul, ca-n totdeauna, mi-a fost și-mi este un prieten bun. Fără el m-aș simți mai pierdută și mai neputincioasă. Nu pot să spun că tot ce-am așternut pe file în acest răstimp are noimă sau valoare literară. Recitesc unele texte și am impresia că aparțin unei fantasme – nu mie. Regăsesc în ele și panică, și rătăcire, și deznădejde, dar faptul că mi-am transpus stările în cuvinte, mi-a adus o oarecare eliberare. Pe de altă parte, anume acele trăiri au dat naștere unor texte emoționante pe care le-am inclus în cel mai recent volum de poezii  - „Vene și artere” (ilustrat de artistul plastic Teodor Buzu), apărut la sfârșitul anului 2020 la Chișinău. Am scris și texte pentru cântece. Virusul a închis și ușa teatrului la care activam”, a precizat autoarea.
Scriitoarea, a mai spus că păstrează, însă, vie speranța că răul va trece odată și odată, iar acest necaz, care s-a abătut asupra omenirii, va fi și o lecție de omenie.    
Potrivit criticului literar Lucia Țurcanu, de fiecare dată, poezia Radmilei Popovici este un produs al actului de individualizare, de raportare a emoțiilor, atitudinilor, reacțiilor de orice fel la sinele care populează poemele. ”Iar acest sine este exemplul perfect de suprapunere a „eului biografic” asupra „eului artistic” (sau invers), poezia manifestându-se ca un gen al biograficului. Un biografic transpus în versuri incantatorii, care, odată scrise, aduc eliberare”, a subliniat Lucia Țurcanu.
Radmila Popovici s-a născut la 31 august 1972 în satul Florițoaia Veche, raionul Ungheni. Absolventă a Facultății de Litere a Universității de Stat din Chișinău, este membră a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și din România. Poeziile sale sunt traduse în limbile: franceză, italiană, germană, spaniolă și engleză. A participat la Târguri de carte, inclusiv la cel de la Paris cu câteva volume de poezie apărute la București – toate traduse în franceză: „Iseult arrive” („Intimatum”), „Unique” („Unicat”), „La laide” („Urâta”). Poetul Christian W. Schenk a tradus în limba germană o selecție de poezii de Radmila Popovici – „Geronnene wege” („Cărări închegate”), Rhein, 2019. La începutul anului 2020 îi apare la Iași cartea „L’eau qui boit ses mains” („Apa care își bea mâinile”), tradusă în franceză de către Victoria Sicorschi. În decembrie 2020 publică la Chișinău un nou volum de poezie „Vene și artere”, ilustrat de artistul plastic Teodor Buzu.
În 2017 a realizat volumul de interviuri „Reconstituiri cu Ileana Popovici”, – un dialog cu mătușa ei, care este o personalitate notorie în televiziunea, muzica și cinematografia românească. Radmila Popovici a scris versuri pentru sute de melodii care au devenit populare în R. Moldova și în România, precum și versuri pentru spectacole de muzică și teatru.