Nicolae Alexandri, pioner al jurnalismului basarabean de expresie românească, decanul Sfatului Țării

Nicolae Alexandri a fost una dintre cele mai inteligente și prodigioase personalități ale Basarabiei de la cumpăna secolelor XIX și XX. A fost un om al profundei științe de carte, un extraordinar erudit și un patriot adevărat al țării.
Rădăcinile neamului Alexandri sunt descrise cu lux de amănunte în celebra lucrare a lui Gheorghe Bezviconi „Boierimea Moldovei dintre Prut şi Nistru”.  „Români din Moldova, Alexandru, baş-ceauş în 1780, căpitan de darabani, a avut două fiice: Măria, măritată cu Const. Cuza, din Şofrăneşti-Vaslui, şi alta măritată cu stolnicul Mihail Botezatu, tatăl vornicului Vas. Botezatu, zis după mamă Alecsandri; fiul acestuia din urmă a fost ilustrul poet Vasile Alecsandri.
Fiul lui Alexandru, Iordache, petiţionarul de mai sus şi ascendentul adevăratei familii Alecsandri, a fost şătrar şi ispravnic la Ismail şi Tomarova (Reni) în 1808, la Greceni în 1809, consilier titular în 1817, deputat al nobilimii şi sfetnic al guvernului regional între anii 1828-1831. Nepotul său de fiu, Nicolae N. Alecsandri (1859-1931), aderent al filosofiei lui Tolstoi, a editat gazeta Cuvânt Moldovenesc (1913), a fost preşedinte de vârstă al Sfatului Ţării (1917), vicepreşedinte al Senatului (1921)”, remarcă cel mai bine documentat cercetător al arborelui genealogic al boierimii basarabene, Gheorghe Bezviconi.
Și investigațiile ulterioare au confirmat justețea afirmațiilor lui Bezviconi.
Nicolae Alexandri s-a născut la 17 mai 1859 în orașul Chișinău. În 1881 a absolvit Gimnaziul nr. 1 de băieți din Chişinău și este admis la Facultatea de Drept a Universității din Petersburg. În capitala Imperiului Rus, tânărul Alexandri frecventează diverse cursuri și cluburi de discuții. Până la urmă, firea lui blajină și sinceră îl îndreaptă spre filosofia lui Lev Tostoi, mare scriitor rus și creator al curentului tolstoian de gândire. Tolstoi dezvoltase aproape la extremă postulatul evanghelic care predica biruința asupra răului doar prin bunătate și blândețe.
Între timp, Alexandri primise drept moștenire de la unul dintre unchii săi moșia Voronoviţa din județul Hotin, organizând acolo o colonie de tip tolstoian, iar marele scriitor Tolstoi a auzit despre această faptă a basarabeanului și chiar avea de gând să viziteze moșia. În semn de recunoștință pentru părintele său spiritual, Alexandri își numește primul copil - Lev, în cinstea scriitorului celebru.
Urmează lungi și rodnice călătorii prin Europa. Mai târziu descoperă România și înțelege perfect că această țară este patria etnică a basarabenilor. Începe cu sârguință să-și perfecționeze limba română, citește mult din moștenirea literaturii românești. În acest răstimp își face mai mulți prieteni, dar în mod deosebit se apropie sufletește de tânărul Pantelimon Halippa, un mare erudit și patriot al neamului românesc. Alexandri se implică cu mare ardoare în viața politică și culturală din Iași, frecventează saloanele ieșene și întrunirile politice studențești.
Cunoașterea culturii românești îi lărgește considerabil orizontul lui Alexandri și îl apropie de cultura europeană, îndeosebi de cea franceză, care era larg îmbrățișată de intelectualii români. Anume ideile și cunoștințele acumulate în România îl determină să înceapă editarea la Chișinău în 1913 a ziarului  „Cuvânt moldovenesc”. În toate materialele acestui ziar, ca un fir roșu trece ideea luptei pentru drepturile românilor basarabeni din Rusia țaristă.
Cuvântul moldovenesc a fost finanțat de marele filantrop și om de cultură Vasile Stroiescu. Printre colaboratori s-au numărat: Simion Murafa, Ion Pelivan, Daniel Ciugureanu, Onisifor Ghibu, Gheorghe Stârcea, Theodor Inculeț (fratele lui Ion Inculeț) etc.
Revoluția rusă din 1917 a născut speranțe în realizarea dreptului popoarelor la autodeterminare. Unul dintre cei mai apropiați prieteni ai lui Alexandri, ilustrul heraldist Paul Gore creează Partidul moldovenesc, care este nucleul viitorului prim parlament basarabean. Situația tensionată după proclamarea independenței Republicii Democratice Moldovenești tot mai mult îndreaptă speranțele basarabenilor spre România. Alexandri face parte din nucleul care a pledat ferm și ireversibil pentru unirea Basarabiei cu România.
La 27 martie, Sfatul Țării se întrunește pentru a decide soarta Basarabiei. Cum era și firesc pentru o asemenea ședință, lucrările au fost deschise de către decanul de vârstă al corpului de deputați - Nicolae Alexandri. Ilustrul cercetător al epocii, Iurie Colesnic, citează un fragment din descrierea debutului ședinței istorice făcută de publicistul Petre V. Haneş: „la ceasurile 12, deputații şi toți cei de faţă se strâng în sala de şedinţe, înghesuindu-se frățește pe scaunele aflătoare acolo. La banca prezidențială ia loc un respectabil bătrân, cu părul alb, cu barba albă, şi rostește blând cuvintele: „Ședința Sfatului Ţării este deschisă”. Întreaga asistenţă se scoală în picioare şi aplaudă furtunos. Corul preotului Berezovschi cântă într-un colţ al sălii Deşteaptă-te române, care pentru întâia oară răsună în Basarabia. Mulţi deputaţi erau cu ochii în lacrimi.
Bătrânul care prezida în clipa aceasta înălţătoare se chema N. Alexandri. Un caracter blând, o fire împăciuitoare, un adevărat moldovean, crescut în doctrina lui Tolstoi”.
Având deja experiența de redactor al unui important ziar, Alexandri este numit redactor-șef al ziarului „Sfatul Țării”. La 11 mai devine membru, iar din 13 iulie președinte al Curții Constituționale.
În continuare, Nicolae Alexandri a activat în parlamentul României, fiind senator și vicepreședinte al Senatului țării. Ilustrul patriot și om de cultură a decedat în 1931, la vârsta de 72 de ani și a fost înmormântat la cimitirul din strada Armenească din Chișinău.
Nicolae Alexandri se înscrie în primele rânduri a generației de aur a Basarabiei, greu încercate la răspântia  secolelor XIX și XX de vitregiile vremii, dar și de clipe astrale.
Foto: mvu.ro