Scriitorul și ziaristul Val Butnaru își sărbătorește cea de-a 65-a aniversare

Chişinău, 17 apr. /MOLDPRES/. Publicistul, dramaturgul și prozatorul Val Butnaru, laureat al  Premiului Național, a împlinit vineri 65 de ani, informează MOLDPRES.
S-a născut în 1955 în orașul Chișinău. În 1980 a absolvit Facultatea de Jurnalistică a Universității de Stat din Moldova. În 1987 urmează Cursurile superioare de regie de pe lângă Institutul de Artă Cinematografică din Moscova (VGIK), în clasa profesorului Emil Loteanu. A făcut stagii în domeniul jurnalismului la Radio Europa Liberă (Munchen, 1993) și la redacția ziarului ”Orlando Sentinel” (Orlando-SUA, 1994).
În perioada 1979-1983 a lucrat la ziarul ”Tinerimea Moldovei”, între anii 1985-1991 -  la revista literar-artistică pentru tineret ”Orizontul” și în 1991-1992 – la ziarul ”Sfatul Țării”, în calitate de redactor șef-adjunct.
Din 1992 până în 1994 Val Butnaru a fost director artistic al Teatrului” Eugene Ionesco”. Activează, în paralel, în calitate de corespondent pentru Basarabia la Radio Europa Liberă, redacția emisiunilor în limba română (1992-1996). În 1995 fondează Grupul de presă Flux (GPF), al cărui director devine. Odată cu întemeierea GPF, în Republica Moldova apare o agenție independentă de știri (AP Flux), iar publicul cititor beneficiază de unul dintre cele mai credibile și mai captivante ziare de limba română -  ”Flux”, care ulterior s-a divizat în două ediții: ”Flux” - Cotidian Național (cu 5-6 apariții în săptămână) și ”Flux” - Ediția de vineri (săptămânal). În noiembrie 1999 fondează un nou hebdomadar - ”Jurnal de Chișinău”, iar peste un an – trustul ”Jurnal Trust Media” din Chișinău”.
În calitate de dramaturg, Val Butnaru a debutat  în 1986 cu piesa ”Procedeul de ju-jitsu”, după care au urmat: ”Ne place să jucăm teatru” (1987), ”La Veneția e cu totul altfel” (1989), ”Simfonie în mi bemol major” (1992), ”Iosif și amanta sa” (1993), ”Țin minte că va ninge și vom fi fericiți” (1993), ”Mâine sau poate poimâine” (1994), ”Saxofonul cu frunze roșii” (1997), ”Cum Ecleziastul discuta cu Proverbele” (1999, montată în 2002), ”Șase autori în căutarea unui personaj” (2001), ”Apusul de soare se amână”  (scrisă într-o primă variantă în 1982, revăzută și publicată în 2003), ”Avant de mourir” (2008) ș.a. Este autorul a două dramatizări după scrieri în proză de maeștri străini ai literaturii contemporane: ”Halta viscolelor” (1986, după romanul scriitorului kirghiz Cinghiz Aitmatov) și ”Fratele nostru, Iuda” (după scriitorul rus Leonid Andreev).
 A editat cărțile de dramaturgie  ”Saxofonul cu frunze roșii” (1998) ,”Apusul de soare se amână” (2003),  ”Cum Ecleziastul discută cu Proverbele” (2008), ”Iosif și amanta sa” (2000), romanele  ”Cartea nomazilor din B.” (2010), ”Negru și Roșu, 1930-2056” (2016), ”Misterioasa dispariția a lui Teo Neamțu” (2017), ”Trilogia basarabeană”, roman în trei cărți”(2018), ”Ultimul profet adevărat” (2018) ș.a.
Val Butnaru a fost distins cu  Premiul ”Ion Luca Caragiale” al Academiei Române (1993). Premiile Ministerului Culturii din R. Moldova (1989, 1991, 1999). Premiile Uniunii Scriitorilor din Moldova (2003, 2011), Premiul revistei ''Convorbiri literare” (2004), cu Ordinul Național "Pentru merit" în grad de Comandor al României (2000) și cu ”Ordinul Republicii” (2009), la care, în 2014, a renunțat. În 2019 devine laureat al Premiului Național al Republicii Moldova.