INTERVIU MOLDPRES // Maria Șleahtițchi, directoarea Muzeului Național al Literaturii Române: „Scriitorii au fost pilonii Mișcării de Eliberare Națională”

Muzeul Național al Literaturii Române se află într-un areal încărcat de istorie, pe strada Alexie Mateevici, alături de alte clădiri de patrimoniu și case ale marilor scriitori. Aici sunt păstrate cu grijă materiale, documente, exponate dedicate scriitorilor, o epocă a transformării – de la totalitarism la democrație și la respectarea libertăților fundamentale.

„Generația ’60 și ’70 a avut un cuvânt foarte important de spus. Scriitori precum Ion Druță, Vladimir Beșleagă, Ion Ungureanu, Leonida Lari, Ion Hadârcă, Nicolae Dabija, Dumitru Matcovschi au fost pilonii Mișcării de Eliberare Națională”, afirmă Maria Șleahtițchi, scriitoare și scritic literar, directoarea instituției.

MOLDPRES: Marea Adunare Națională din 31 august 1989 este considerată un moment crucial în istoria modernă a Republicii Moldova, mai ales în contextul dezbaterilor privind limba română și tranziția la grafia latină. Doamna Șleahtițchi, ce amintiri păstrați din acea perioadă? 

Maria Șleahtițchi: Eu eram la Bălți în acea perioadă, eram asistentă la Catedra de Limbă și Literatură Moldovenească – română, firește – la actuala Universitate de Stat din Bălți. În general, nu mă aflam în Chișinău, dar am participat la două dintre marile adunări naționale. Aceasta a fost cea mai importantă, când așteptam decizia organelor legislative privind legea limbii. Atunci se discuta ca „limba moldovenească” – cum era numită oficial – să devină limbă de stat și să fie folosită în baza grafiei latine. A fost în 1989, un an crucial pentru istoria noastră.

Nu am fost prezentă la toate evenimentele din Chișinău, însă la Bălți organizam activități în același ritm cu evenimentele de acolo. Făceam parte dintr-un cenaclu cu caracter social-politic, implicat în mișcarea de eliberare națională. Se numea Cenaclul „Vatra”, iar eu eram în conducerea lui. Am organizat foarte multe acțiuni la Bălți în acea perioadă.



MOLDPRES: Cum vă amintiți prima Mare Adunare Națională la care ați participat, cea în care Mircea Snegur s-a alăturat deschis mișcării de renaștere națională?

Maria Șleahtițchi: Prima adunare la care am participat a fost aceea la care s-a alăturat și Mircea Snegur. Am mers pe jos, din centrul Chișinăului, de pe bulevardul Ștefan cel Mare, până la Teatrul Verde. Țin minte entuziasmul, lumina aceea plină de optimism – dacă pot spune așa –, sentimentul de încredere că înaintea noastră era un viitor extraordinar.

Mergeam într-un ritm alert. Eram tinere, nici 30 de ani nu aveam, și nu știam exact unde vom ajunge, dar știam că mergem în direcția corectă a istoriei. Am ajuns la Teatrul Verde, unde a avut loc adunarea. Pentru prima dată, Mircea Snegur s-a alăturat deschis mișcării. A fost o bucurie imensă, o stare de exaltare și speranță.

Noi, generația de atunci, eram în prima linie. Unii aveau roluri ascunse, alții jucau pe mai multe planuri – istoria a arătat ulterior cine și ce rol a avut. Însă generația ’60 și ’70 a avut un cuvânt foarte important de spus. Scriitori precum Ion Druță, Vladimir Beșleagă, Ion Ungureanu, Leonida Lari, Ion Hadârcă, Nicolae Dabija, Dumitru Matcovschi au fost pilonii mișcării. Noi, cei mai tineri, nu aveam încă acces la microfoane. Abia mai târziu, unii au apărut în prim-plan.



MOLDPRES: Din perspectiva dumneavoastră, cum a evoluat limba română în societatea noastră de la acel moment până astăzi și ce obstacole au existat în mediul academic?

Maria Șleahtițchi: Astăzi, limba română este la ea acasă. Dacă facem comparație cu 1989, evoluția este uriașă. În 1989, eu nu puteam să vorbesc în limba română la ședințele Consiliului Facultății. Și asta a durat până în anul 2000, vă explic de ce: am devenit decan al Facultății de Filologie abia atunci. Timp de 19 ani, decan a fost o doamnă de origine rusă, cu intenții bune, dar toate ședințele se țineau în limba rusă. Abia în 2000 am spus: „De acum înainte, totul va fi în română”.

Sigur, situația s-a schimbat enorm. Vorbitorii s-au descătușat. Dar poate nu știți ce frustrare era atunci: aveai mereu impresia că nu vorbești „limba omenească”, între ghilimele, pentru că nu vorbeai rusește. În vorbirea noastră se strecurau constant cuvinte rusești – asta era influența mediului.

Astăzi, influențele vin din engleză și avem fenomenul „romglezei”. Dar limba română este consolidată. Și pentru asta, generații întregi de intelectuali și oameni simpli au manifestat caracter.



MOLDPRES: Muzeul deține o arhivă considerabilă din acea perioadă. Cât de importante sunt materialele muzeului pentru istoria recentă a Republicii Moldova? V-ați propus să digitalizați arhiva?

Maria Șleahtițchi: Muzeul are o arhivă extraordinară de documente, manuscrise, cărți vechi, artă plastică, numismatică, obiecte personale ale scriitorilor, fotografii, filme și înregistrări audio. Avem toate înregistrările adunărilor de la Casa Scriitorilor, procese-verbale, stenograme ale ședințelor în care s-au discutat lucruri ce pregăteau schimbarea de sistem.

Ne dorim să digitalizăm arhiva, dar nu avem încă toate echipamentele. Avem filme pe bobine mari, de 16 mm, pe peliculă, păstrate în cutii speciale. Intenția noastră este să le digitalizăm, dar nu am ajuns încă să colaborăm cu o companie specializată.

Vă dau un exemplu: recent, familia Boțu ne-a donat întreaga arhivă. Pavel Poțu, poet, scriitor cu un destin complicat. Vladimir Beșleagă și-a adus personal toată biblioteca și arhiva, iar noi i-am dedicat o cameră separată.

Lucrăm cu manuscrise scrise cu caractere chirilice sau în limba rusă și le descifrăm – o muncă enormă, dar de o valoare istorică inestimabilă.



MOLDPRES: Cum s-ar contura, în prezent, activitatea Muzeului Național al Literaturii Române de la Chișinău? Ce proiecte majore desfășurați acum și ce colaborări aveți cu instituțiile de cultură din România?

Maria Șleahtițchi: Avem o expoziție dedicată lui Eminescu, cu ocazia celor 175 de ani de la naștere. Am organizat o expoziție care conține o parte din materialele dăruite de Muzeul Național al Literaturii Române din București. Avem o colaborare foarte bună atât cu Muzeul Național al Literaturii Române din București, cât și cu cel din Iași.

Suntem trei muzee care poartă același nume și se află în trei centre culturale românești, dacă pot spune așa, din spațiul acestor două state românești: unul la Chișinău, unul la București și altul la Iași. Sunt doar trei muzee în întregul spațiu cultural românesc.

Am ținut foarte mult să purtăm acest nume, fiind firesc să se numească Muzeul Național al Literaturii Române. Ideea ca muzeul să aibă această denumire a existat încă de la înființare, dar nu s-a putut realiza imediat.

În holul din vilă avem o expoziție dedicată personalităților culturale românești omagiate și comemorate în anul 2025, venită de la Muzeul Național al Literaturii Române din București. Este al doilea moment în care subliniem colaborarea noastră.

Expoziția „Eminescu” am mutat-o din două săli de la parter în „Sala Verde”, deoarece în prezent se desfășoară lucrări de reparație capitală la întregul parter. Lucrările merg bine, suntem mulțumiți de ritm și sperăm ca în toamnă să dăm în exploatare parterul renovat, împreună cu biblioteca.

Într-o sală va fi amenajată biblioteca, cu acces direct din exterior, iar alte două săli vor purta denumiri speciale și vor găzdui expoziții importante. Una dintre acestea va fi dedicată celor 60 de ani ai muzeului și lui Gheorghe Cincilei, fondatorul și primul director al instituției, care a avut un rol extraordinar în afirmarea muzeului.

Totodată, avem o expoziție dedicată comemorării lui Ion Ungureanu, amenajată în „Sala Roz”, care poate fi vizitată și unde pot fi ascultate discursurile sale.

Înainte de sărbătoarea din 31 august, vom pregăti o expoziție dedicată lui Valentin Mândâcanu – lingvist, om de cultură și savant, care a avut o contribuție majoră la evenimentele din 31 august 1989. Este vorba despre autorul celebrului articol „Veșmântul ființei noastre”. Familia sa ne-a dăruit întreaga arhivă, venind special din Canada, iar acest gest ne permite să realizăm o expoziție deosebită.

Vreau să mulțumesc tuturor discipolilor, scriitorilor și savanților din domeniul literaturii care au avut și au încredere în muzeul nostru și au adus, fără a primi vreun ban în schimb, arhivele părinților lor. Acestea conțin manuscrise extrem de valoroase, iar muzeul nu dispune de fonduri pentru achiziții. Darurile pe care le primim sunt atât de prețioase încât vor asigura generațiilor viitoare materiale de cercetare pentru reconstituirea istoriei noastre recente.



MOLDPRES: Ați menționat sprijinul venit din partea Suediei pentru reparațiile capitale. Cum decurge acest amplu proiect de restaurare și ce înseamnă, de fapt, această colaborare pentru muzeu?

Maria Șleahtițchi: Avem cinci proiecte de reparații. Ne aflăm într-un spațiu binecuvântat – strada Mateievici, plină de istorie. Aici se pot face plimbări de la Casa Mateievici până la Casa Stere, care se află vizavi de Ambasada Germaniei și a fost construită în 1916. În apropiere se găsește și casa lui Vasile Vasilache, Centrul Cultural „Grigore Vieru”, precum și alte clădiri istorice, inclusiv locul unde a fost semnat Actul Unirii. Realizăm cât de important este acest spațiu.

Avem patru blocuri, toate necesitând reparații. Vila, monument de arhitectură de nivel național, are nevoie de restaurare, dar avem proiectul pregătit și sperăm să obținem fondurile necesare.

În prezent, se încheie reparația blocului A, cel de la scară, însă, din păcate, când lucrările erau aproape finalizate, finanțarea a fost sistată și am fost nevoiți să așteptăm deciziile oficiale.

Ambasada Suediei s-a oferit să continue finanțarea proiectului printr-un mecanism creativ, iar acum suntem în etapa de verificare a devizului pentru ultima tranșă și sperăm ca lucrările să fie reluate în câteva săptămâni.



MOLDPRES: În paralel cu sprijinul oferit de partenerii externi, cum se implică Ministerul Culturii al Republicii Moldova în procesul de modernizare a muzeului?

Maria Șleahtișchi: Totul se realizează cu sprijinul Ministerului Culturii al Republicii Moldova, împreună cu fondurile oferite de partenerii străini. Este un proiect comun, cu sprijinul partenerilor de dezvoltare. De asemenea, avem un proiect pentru filiala muzeului nostru din Ocnița, unde trebuie reparată scena, precum și o investiție capitală la filiala din Donici. În blocul C, unde ne aflăm acum, se desfășoară reparația capitală a parterului, pentru a amenaja spații expoziționale moderne, bine gândite și comode, atât pentru vizitatori, cât și pentru activitățile culturale.

De Ziua Limbii Române, Muzeul Național al Literaturii Române din Chișinău oferă acces liber la toate expozițiile. Muzeul este deschis pentru public între orele 10:00 – 17:00.