INTERVIU MOLDPRES // „Blestemul Mariei Drăgan”, regizorul Călin Laur: „Filmul va fi o recuperare a numelui și destinului artistei”

Personalitatea Mariei Drăgan, una dintre vocile emblematice ale spațiului cultural basarabean, revine în atenția publicului printr-un demers cinematografic care își propune să recupereze memoria și complexitatea destinului său artistic. Într-un interviu acordat pentru MOLDPRES, regizorul Călin Laur vorbește despre documentarul „Blestemul Mariei Drăgan”, inspirat din viața artistei, despre procesul de documentare, distribuție, stadiul filmărilor, dar și despre echipa de producție și când filmul va fi adus pe marele ecrane.

Maria Drăgan a fost una dintre cele mai apreciate interprete de muzică populară din Basarabia, remarcată prin vocea sa puternică și stilul autentic de interpretare. Născută în 1947, în satul Bălceana, raionul Hîncești, artista a devenit cunoscută în anii ’60–’70, fiind considerată una dintre vocile reprezentative ale folclorului moldovenesc. A avut un repertoriu impresionant și a activat inclusiv în formația „Mugurel”. Deși a cunoscut succesul artistic, destinul său a fost unul dramatic, iar ultimii ani ai vieții au fost marcați de suferință și uitare. Maria Drăgan s-a stins din viață în 1986, la vârsta de 39 de ani, însă vocea și cântecele sale continuă să rămână în memoria publicului.

MOLDPRES: Ce v-a făcut să alegeți povestea Mariei Drăgan pentru acest film și de ce credeți că este important să fie redescoperită astăzi?

Călin Laur: Când am descoperit pentru prima dată povestea Mariei Drăgan, ceva s-a mișcat în mine. Am simțit o emoție foarte puternică, un amestec de admirație și nedreptate. Atunci mi-am spus, filmul „Blestemul Mariei Drăgan” va fi o încercare de recuperare a numelui și destinului artistei, admirație pentru cine a fost ea, pentru talentul și cântecele pe care le-a lăsat, dar și un sentiment de revoltă pentru felul în care numele ei a fost uitat sau denaturat.

Astăzi, foarte puțini mai știu cine a fost Maria Drăgan. Dacă întrebi pe cineva, cel mult îți va spune că există o stradă în Chișinău care îi poartă numele. Cu ani în urmă, lumea încă își amintea de ea, dar mai ales prin prisma ultimilor ani ai vieții sale, când se vorbea despre suferința și decăderea ei. Oamenii au rămas cu imaginea aceea tristă, însă au uitat cât de mare artistă a fost.

Sentimentul acesta nu mi-a dat pace. Îmi doream de mult timp să realizez un lungmetraj și aveam în plan un alt film, dar când am cunoscut povestea Mariei Drăgan, am simțit că trebuie să fac acest film. Am văzut imediat povestea ei ca pe un film în sine. Mi-am spus că trebuie să încerc, pentru că simțeam că destinul ei spune ceva mult mai profund despre noi. Pentru mine, Maria Drăgan a devenit și o metaforă a ceea ce a trăit poporul nostru în perioada sovietică.

Prin destinul ei am văzut drama limbii și culturii noastre, felul în care au fost impuse alte valori, alte identități și o altă cultură decât cea românească, din care facem parte. Chiar și astăzi simt aceste rupturi și divizări în societate, în fiecare dezbatere și discuție despre identitate.

MOLDPRES: Ați reușit să aflați informații noi despre vestita artistă în urma întâlnirilor cu oamenii care au cunoscut-o. Ce va descoperi publicul în în acest film?

Călin Laur: Când am început să studiez fenomenul „Maria Drăgan” mai larg, am observat că astfel de destine existau în toată fosta Uniune Sovietică – în Rusia, Belarus, Ucraina. Am înțeles că nu este vorba doar despre niște istorii individuale, ci despre efectele unui sistem care îi marginaliza pe artiștii sensibili, pe cei care voiau să spună adevărul într-un mod sincer și autentic.

Documentarea pentru film a început cu mult timp înainte să decid că voi realiza acest proiect. Prima dată am mers în satul natal al Mariei Drăgan încă în 2014, pe când eram student la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice. De atunci am revenit de mai multe ori acolo. Am încercat să vorbesc cu oamenii care au cunoscut-o și care încă își mai aminteau de ea.

Am discutat cu vecina ei, doamna Anastasia, care mi-a povestit despre copilăria, adolescența și ultimii ani ai Mariei Drăgan. Am vorbit și cu alți localnici care au cunoscut-o. Într-una dintre vizitele mele, de Paștele Blajinilor, am mers la cimitir și acolo am întâlnit șase dintre nepoții interpretei, urmași ai fraților și surorilor ei. Toate aceste întâlniri m-au ajutat să reconstruiesc nu doar biografia unei artiste, ci și emoția unei lumi care aproape a dispărut.



MOLDPRES: În filmul „Blestemul Mariei Drăgan” publicul va auzi vocea îndrăgitei artiste. Știu că ați ținut mult să includeți în documentar vocea originală și ați renunțat la dublare. A fost dificil să recuperați piesele muzicale interpretate de renumita cntăreață? 

Călin Laur: Maria Drăgan avea peste 500 de cântece în repertoriu și o memorie fenomenală. Putea reține texte, replici și melodii cu o ușurință extraordinară. Din păcate, foarte puține dintre cântecele ei au fost înregistrate și păstrate.

În acea perioadă accesul la studiouri și tehnologie era limitat, iar multe dintre interpretările ei s-au pierdut. Au rămas doar aproximativ zece cântece înregistrate. Am descoperit și istorii legate de formația „Mugurel”, în care cântau Maria Drăgan și Vasile Marin.

Deși au existat înregistrări pe vinil, piesele lor nu au mai apărut ulterior pe discuri. Nu știu ce s-a întâmplat atunci, dar și acesta este un detaliu care spune multe despre perioada respectivă. În ceea ce privește muzica, în film nu vor fi foarte multe cântece, însă vor fi suficiente pentru ca spectatorul să o poată simți și înțelege pe Maria Drăgan.

Din păcate, s-au păstrat foarte puține înregistrări originale ale artistei, iar pentru mine a fost foarte important să folosim exact vocea ei. A fost una dintre condițiile principale pe care mi le-am pus încă de la început – să nu dublăm cântecele cu altă voce, ci să găsim o soluție artistică și organică prin care înregistrările originale ale Mariei Drăgan să fie integrate în film.

MOLDPRES: Cine o va juca pe Maria și cum ați ales actrița pentru rolul principal? 

Călin Laur: Procesul de casting a fost unul foarte complex. Încă de la început, când proiectul exista doar la nivel de idee sau într-o variantă foarte crudă de scenariu, vorbeam deja cu oamenii despre intenția mea de a face un film despre Maria Drăgan. Și aproape toți mă întrebau același lucru: „Dar cine o va juca pe Maria?”. Era cea mai mare provocare, pentru că întregul film se sprijină pe personajul principal. Practic fiecare scenă este construită în jurul ei, iar actrița trebuia să poarte pe umeri toată emoția și responsabilitatea poveștii.

În toți acești ani, cât am lucrat la scenariu, am fost permanent și în căutarea actriței potrivite. Urmăream cine ar putea să o interpreteze pe Maria Drăgan și am înțeles că trebuie să facem un casting diferit, foarte serios și apropiat de condițiile reale de filmare. Am organizat probe extinse, practic în format de film. Cu două-trei săptămâni înainte, am trimis actrițelor fragmente de scenariu și scene din diferite perioade ale vieții Mariei – adolescență, maturitate, ultimii ani de viață. Am ales scene dramatice, scene muzicale, momente mai luminoase, tocmai pentru a vedea cât mai multe nuanțe.

Castingul a avut loc la Uniunea Cineaștilor din Republica Moldova și la Uniunea Teatrală din Moldova, unde am amenajat un spațiu cu decor sovietic. Am lucrat exact ca pe un platou adevărat de filmare: cu camere profesionale, lumini, machiaj, costume și echipă completă de producție. Fiecare actriță avea la dispoziție aproape jumătate de zi pentru probe. Am filmat toate probele cu două camere, apoi am montat secvențele și le-am analizat foarte atent. Practic vedeam aceleași scene interpretate de actrițe diferite și puteam observa cum se schimbă emoția și energia personajului.

Au fost șase actrițe și le sunt recunoscător tuturor pentru timpul și energia investite. Alegerea a fost foarte dificilă, pentru că fiecare avea ceva valoros de oferit. Am vrut însă să văd și reacția publicului, nu doar impresia mea. De aceea am arătat scenele montate și altor oameni, pentru a înțelege cum funcționează emoțional fiecare interpretare. În cele din urmă m-am oprit la Alexandrina, pentru că m-a convins prin felul în care joacă și prin energia pe care o are. Colegii mei au simțit același lucru. Alexandrina spunea chiar ea că se regăsește în anumite trăsături ale Mariei Drăgan și cred că această apropiere interioară s-a simțit foarte mult pe ecran.

Distribuția filmului este una impresionantă și toți actorii au acceptat proiectul cu multă deschidere și pasiune. A fost fascinant să-i văd cum se transformă pe platou. În momentul în care îmbrăcau costumele, aveau machiajul specific epocii și intrau în decorurile sovietice, parcă deveneau alți oameni.

MOLDPRES: Ați putea dezvălui la ce etapă se află filmările? 

Călin Laur: Am filmat inclusiv scene de călătorie cu autobuzul, atât de specific acelei perioade, iar toate aceste detalii îi ajutau să intre și mai profund în atmosferă. Fiecare actor și-a făcut temele de acasă, a studiat epoca, personajele și prototipurile reale. În timp, am devenit un colectiv foarte unit, iar felul în care actorii trăiau în cadru te transporta cu adevărat în acea perioadă.

Filmările continuă în două etape mari. Prima parte ne-a oferit exact atmosfera de care aveam nevoie, pentru că iarna aceasta a fost cu multă zăpadă și frig. A fost dificil de filmat în asemenea condiții, dar pentru imaginea și starea pe care le cere scenariul a fost perfect. Următoarea perioadă de filmare va avea loc la sfârșitul verii și în timpul toamnei. Atunci vom realiza toate secvențele legate de această perioadă a anului, pentru a putea finaliza filmările. Povestea filmului va surprinde mai multe etape din viața Mariei Drăgan, inclusiv perioada anilor ’65–’66, dar și anii ’80, până în 1986. Ne-am propus ca premiera filmului să aibă loc în toamna anului 2027. Acesta este obiectivul nostru și sperăm foarte mult să reușim să lansăm atunci filmul.



MOLDPRES: Unde au loc filmările și cine face parte din echipa de producție filmului „Blestemul Mariei Drăgan”?

Călin Laur: Producția este semnată de OVH Studio, iar producătorul principal este Virgil Mărgineanu. Filmul reprezintă o coproducție realizată împreună cu Casa de Management și beneficiază de sprijinul mai multor companii și parteneri. Spațiile pentru desfășurarea filmărilor au fost puse la dispoziție de mai multe instituții. Universitatea de Stat din Moldova s-a implicat activ în proiect: filmările au avut loc deja în căminele universității, iar în continuare urmează să fie realizate secvențe la Casa de Cultură a USM. Deschidere pentru colaborare a fost manifestată și de Universitatea Tehnică a Moldovei.

În general, echipa de producție a întâlnit, în toate locațiile, oameni binevoitori, dispuși să ofere sprijin. Regia Transport Electric a fost, la rândul său, foarte receptivă, facilitând accesul la troleibuze vechi, necesare pentru anumite scene. Mai multe organizații municipale și instituții din subordinea Primăriei Chișinău au oferit sprijin logistic și acces la locații.

Departamentul de costume este coordonat de Lilia Ixari, pictor-costumier al proiectului, cu o experiență vastă în domeniu. Ea a construit întreaga garderobă a filmului, în colaborare cu Moldova-Film, instituție care a pus la dispoziție costume și accesorii necesare producției. O parte dintre costume au fost create de la zero împreună cu echipa, fiind realizate special pentru film, în timp ce alte piese au fost achiziționate din piețe de vechituri sau colectate din diferite localități, de la persoane care au păstrat haine vechi.

Pe parcursul producției, echipa a apelat constant la sprijinul comunității, în funcție de necesități — fie că a fost vorba despre haine, automobile, recuzită sau elemente de scenografie. În acest fel, filmul a devenit un proiect colectiv, construit cu implicarea mai multor oameni și instituții.

Călin Laur este un regizor și producător de film din Republica Moldova, cunoscut pentru proiectele sale cinematografice cu tematică documentară și biografică. S-a născut la 17 octombrie 1992, la Chișinău, și a absolvit Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, specializarea Regie de Film, continuând ulterior studiile de master în regie de film documentar. De-a lungul carierei, a realizat mai multe scurtmetraje și proiecte documentare, printre care „Casa Mare”, „Sunt cizmar” și „Acoperișuri de paie”. A fost implicat și în producția serialului web „Lost in Moldova”.