INTERVIU MOLDPRES // Ce trebuie să știe o femeie care se află într-o relație abuzivă? Dominika Stojanoska, reprezentanta de țară UN Women: „Violența nu este vina ei și nu trebuie să treacă singură prin această situație”

Violența împotriva femeilor rămâne o provocare pentru Republica Moldova, iar prevenirea femicidului necesită intervenții timpurii, servicii de protecție accesibile și o cooperare eficientă între instituții. Dincolo de statisticile care reflectă amploarea fenomenului, sunt necesare schimbări în atitudinile sociale, combaterea stereotipurilor și eliminarea obstacolelor care împiedică victimele să ceară ajutor.

Într-un interviu acordat MOLDPRES, Dominika Stojanoska, Reprezentanta de Țară UN Women, analizează cauzele care fac dificilă ieșirea din relațiile abuzive, semnalele de alarmă care pot preceda cazurile de femicid și rolul serviciilor specializate în protejarea femeilor și copiilor. De asemenea, oficiala vorbește despre măsurile necesare pentru consolidarea răspunsului instituțional și despre responsabilitatea societății de a nu tolera violența și de a sprijini victimele fără a le judeca.

MOLDPRES: Violența împotriva femeilor continuă să fie una dintre cele mai grave probleme sociale și o încălcare a drepturilor omului. Doamna Dominika Stojanoska, care este amploarea acestui fenomen în Republica Moldova, ce ne arată cele mai recente date și cât de vulnerabile sunt femeile în fața diferitelor forme de violență?

Dominika Stojanoska: Violența împotriva femeilor rămâne o problemă gravă și larg răspândită în Republica Moldova, manifestându-se sub diverse forme, inclusiv violență fizică, sexuală, psihologică, economică, spirituală. Ea nu începe întotdeauna cu agresiuni fizice, ci poate lua forma controlului excesiv, izolării, umilirii, amenințărilor sau limitării accesului la resurse financiare și la decizii personale. Aproape 7 din 10 femei au trecut, de-a lungul vieții, prin cel puțin o formă de violență în familie, iar două din cinci femei au fost supuse violenței fizice sau sexuale după vârsta de 15 ani. Datele instituționale confirmă amploarea fenomenului: numai în anul 2025, Poliția a înregistrat 23.727 de informații și adresări, precum și 850 de cauze penale pentru violență în familie.

Acest fenomen nu este unul izolat, la nivel global, una din trei femei este supusă, pe parcursul vieții, violenței fizice sau sexuale, cel mai frecvent din partea unui partener intim. Un sondaj global arată că 38% dintre femei au fost expuse violenței online.

Totodată, femeile nu sunt afectate în mod egal, anumite grupuri confruntându-se cu riscuri sporite și bariere suplimentare în accesarea protecției și serviciilor. Printre acestea se numără femeile cu dizabilități, femeile în etate, femeile din mediul rural, femeile rome și alte femei aflate în situații de vulnerabilitate multiplă.

Violența împotriva femeilor și fetelor reprezintă o încălcare gravă a drepturilor omului, iar consecințele sale fizice, sexuale și psihologice pot fi devastatoare, inclusiv fatale. Aceasta afectează sănătatea, bunăstarea și posibilitatea femeilor de a participa pe deplin la viața socială și economică. În același timp, impactul se resimte asupra familiilor, comunităților și societății în ansamblu, generând costuri semnificative pentru sistemele de sănătate, justiție și protecție socială, precum și pierderi economice cauzate de reducerea productivității și participării pe piața muncii.



MOLDPRES: Câte cazuri de femicid au fost înregistrate în Republica Moldova în ultimii ani și ce evoluții evidențiază aceste date? Ce ne spun aceste cazuri despre eficiența măsurilor de prevenire a violenței letale împotriva femeilor?

Dominika Stojanoska: Femicidul reprezintă uciderea unei femei din motive legate de gen și constituie cea mai gravă formă a violenței împotriva femeilor. De cele mai multe ori, acesta nu este un act izolat, ci culminarea unor episoade repetate de violență, amenințări, control și abuz.

În Republica Moldova, în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, funcționează o Comisie specializată care analizează cazurile de femicid și cazurile grave de violență în familie și a violenței împotriva femeilor, pentru a identifica factorii de risc și măsurile necesare pentru prevenirea acestor tragedii. Conform rapoartelor Comisiei de analiză a cazurilor de femicid și a violenței în familie, soldate cu decesul victimei sau cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății, în Republica Moldova au fost înregistrate 24 de cazuri de femicid în 2022, 21 de cazuri în 2023, 21 de cazuri în 2024 și 13 cazuri în 2025[3]. Datele arată că femicidul rămâne o problemă persistentă și una dintre cele mai grave forme ale violenței împotriva femeilor. De asemenea, se observă în mod constant că femeile reprezintă majoritatea victimelor violenței în familie soldate cu deces. Acest tipar se menține de la an la an și confirmă faptul că femeile sunt afectate în mod disproporționat de formele extreme și letale ale violenței.

Femicidul nu reprezintă doar o problemă locală, ci un fenomen global. La nivel mondial, aproximativ 50.000 de femei și fete au fost ucise în mediul privat în 2024, ceea ce înseamnă că, în fiecare zi, 137 de femei își pierd viața din cauza violenței exercitate de parteneri sau membri ai familiei. Acest lucru subliniază importanța intervenției timpurii, a protecției eficiente a victimelor și a tratării fiecărui semnal de risc cu maximă seriozitate.



MOLDPRES: În ce măsură cazurile de violență domestică sunt precedate de semnale de risc care ar putea anunța o escaladare până la forme extreme, inclusiv femicid, și cât de eficient reușesc autoritățile să identifice aceste semnale și să intervină la timp?

Dominika Stojanoska: Datele acumulate în analiza cazurilor arată că numeroase cazuri de femicid sunt precedate de episoade anterioare de violență, amenințări, control coercitiv sau alte semnale de risc. În același timp, nu există un tipar unic care să permită identificarea cu certitudine a cazurilor care vor evolua către forme letale de violență. Mai mult ca atât ar fi mai corect să spunem că aceste date nu pot fi analizate doar din perspectivă statistică. Din acest motiv, fiecare caz de violență trebuie tratat cu maximă seriozitate și evaluat din perspectiva siguranței victimei. Consecințele unui femicid sunt devastatoare nu doar pentru victimă, ci și pentru copii, familie și comunitate, ceea ce face esențială intervenția timpurie și protecția eficientă a persoanelor aflate în situație de risc.





MOLDPRES: Care sunt principalele semnale de alarmă care indică un risc sporit de escaladare a violenței împotriva unei femei și ce trebuie să facă autoritățile pentru a preveni cazurile cu urmări fatale?

Dominika Stojanoska: Rapoartele Comisiei de analiză a cazurilor de femicid ne arată că, în majoritatea cazurilor, au existat indicii clare de risc înainte de producerea tragediei, ceea ce evidențiază importanța identificării și gestionării timpurii a acestor semnale pentru a preveni escaladarea violenței către forme letale. Printre cele mai frecvente semnale de alarmă se pot numără violența repetată și escaladarea abuzului în timp, amenințările cu moartea, controlul coercitiv exercitat de agresor, antecedentele de violență și aflarea acestuia în evidența autorităților, încălcarea măsurilor de protecție, precum și situațiile în care victima încearcă să părăsească relația. De asemenea, dependența economică și izolarea victimei îi pot limita capacitatea de a căuta ajutor și de a ieși din relația violentă. Totuși, nu există un tipar unic care să permită identificarea cu certitudine a cazurilor ce vor evolua către forme letale de violență. Din aceasta cauză, este important ca fiecare caz de violență împotriva femeilor să fie tratat cu maximă seriozitate și să beneficieze de o evaluare promptă a riscurilor astfel încât să nu se ajungă la situații tragice.

MOLDPRES: De ce le este atât de greu multor femei să iasă dintr-o relație abuzivă și să ceară ajutor? În ce măsură frica de agresor, dependența economică și presiunea familiei sau a comunității le împiedică să facă acest pas?

Dominika Stojanoska: Părăsirea unei relații abuzive este adesea un proces dificil și nu presupune un singur moment de decizie. Multe femei se confruntă simultan cu teama de represalii, dependența economică, grija pentru copii, lipsa unei locuințe sigure, presiunea familiei sau a comunității și speranța că agresorul se va schimba. Sentimentele de rușine, vinovăție și frică pot face și mai dificilă solicitarea ajutorului.

În același timp, cercetările recente arată că femeile se confruntă și cu lipsa informațiilor despre drepturile și serviciile disponibile, acces inegal la sprijin și protecție, în special în mediul rural, precum și cu stereotipuri și atitudini care continuă să culpabilizeze victimele. Studiul privind accesul la justiție al femeilor victime ale violenței, inclusiv din grupuri cu vulnerabilități multiple, evidențiază că dependența economică, lipsa unei locuințe sigure și accesul insuficient la servicii specializate pot determina unele femei să rămână sau chiar să revină în relații abuzive.

De aceea, este important să înțelegem că întrebarea nu este de ce femeile nu pleacă, ci ce obstacole le împiedică să o facă în siguranță. Responsabilitatea pentru violență aparține întotdeauna agresorului, iar rolul societății și al instituțiilor este să creeze condițiile necesare pentru ca femeile și copiii lor să poată accesa protecție, sprijin și soluții sigure atunci când decid să ceară ajutor.



MOLDPRES: În ce măsură serviciile specializate — de la adăposturi și consiliere psihologică până la asistență juridică — pot proteja femeile aflate în situații de risc și contribui la prevenirea femicidului? Cât de importantă este coordonarea acestor servicii?

Dominika Stojanoska: Serviciile specializate pentru victime joacă un rol esențial în prevenirea femicidului. Convenția de la Istanbul subliniază clar că protecția efectivă a victimelor, accesul la servicii specializate și intervenția timpurie sunt elemente-cheie pentru prevenirea violenței grave și letale împotriva femeilor. Centrele de plasament oferă siguranță imediată femeilor și copiilor lor, îndepărtându-i de agresor într-un moment de risc ridicat. Consilierea psihologică ajută victimele să depășească trauma, să își recapete încrederea și capacitatea de a lua decizii pentru propria siguranță, precum și a copiilor săi, iar asistența juridică le permite să acceseze măsuri de protecție și să își exercite drepturile. Toate aceste servicii pot contribui la creșterea siguranței femeii afectate de violenţă și o pot sprijini în luarea deciziei de a ieși dintr-o relație abuzivă.

La nivel global există un standard foarte clar, Pachetul de Servicii Esențiale dezvoltat de cîteva agenţii ale ONU, inclusiv UN Women , care recomandă un răspuns coordonat între sănătate, servicii sociale, poliție și justiție. Ideea centrală este că o femeie care trece prin violență nu are nevoie de un singur serviciu, ci de un sistem care să funcționeze împreună pentru siguranța, protecția și recuperarea ei.

Constatările cercetărilor realizate în Republica Moldova confirmă această necesitate. Protecția juridică este mai eficientă atunci când este însoțită de acces la un adăpost sigur, sprijin psihologic, asistență juridică și suport socio-economic. Doar un răspuns integrat poate ajuta femeia și copiii să iasă în siguranță din cercul violenței și să își reconstruiască viața.

MOLDPRES: Republica Moldova a înregistrat progrese legislative și instituționale în combaterea violenței împotriva femeilor. Ce măsuri trebuie aplicate cu prioritate pentru ca aceste progrese să se traducă în protecție reală și pentru ca violența domestică să fie oprită înainte de a avea consecințe fatale?

Dominika Stojanoska: În ultimii ani, Republica Moldova a realizat progrese importante în prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței în familie. Au fost înregistrate progrese pe toți cei patru piloni ai Convenției de la Istanbul, care a fost ratificată de RM în 2021: prevenire, protecție, urmărire penală și politici integrate. Au fost consolidate cadrul legislativ, normativ şi instituţional în aliniere cu Convenția de la Istanbul. Au fost incriminate mai multe forme de violență precum hărțuirea, violența digitală, căsătoria forţată, și femicidul, au fost consolidate măsurile de protecţie, precum și extinse serviciile specializate, inclusiv înfiinţarea Centrului de Justiţie Familială în subordinea IGP şi crearea primului Serviciu Integrat regional pentru victimele violenței sexuale în Ungheni. Un pas important în consolidarea coordonării interinstituționale a fost crearea Agenției Naționale pentru Prevenirea și Combaterea Violenței împotriva Femeilor și Violenței în Familie, cu rol de coordonare a eforturilor instituționale în acest domeniu.

Pentru a preveni violența înainte ca aceasta să escaladeze, este esențială continuarea eforturilor de aplicare a legislației și consolidarea coordonării între instituții, în conformitate cu cei patru piloni ai Convenției de la Istanbul. Este importantă integrarea prevenirii şi combaterii violenței împotriva femeilor, violenţei în familie în procesele de planificare și bugetare publică, pentru a asigura resurse adecvate și sustenabile.

Este nevoie de investiții susținute în prevenire, prin combaterea stereotipurilor și a normelor sociale care tolerează violența, promovarea egalității de gen și a relațiilor bazate pe respect și consimțământ, inclusiv prin educație și lucru cu tinerii. De asemenea, este necesară consolidarea continuă a capacităților specialiștilor pentru identificarea timpurie a riscurilor și asigurarea unui răspuns coordonat, centrat pe victimă și adaptat cadrului legislativ și instituțional în continuă dezvoltare. Organizaţiile neguvernamentale rămân parteneri esențiali atât prin furnizarea de servicii specializate pentru supraviețuitoare, cât și prin activitățile de prevenire, sensibilizare și advocacy. Sprijinirea acestora este esențială pentru prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență în bază de gen.



MOLDPRES: Ce ar trebui să știe o femeie care trăiește într-o relație abuzivă și se teme pentru propria viață? Unde poate găsi ajutor și ce măsuri poate lua pentru a se proteja pe sine și pe copiii săi?

Dominika Stojanoska: Mesajul cel mai important este că violența nu este vina ei și că nu trebuie să treacă singură prin această situație. Orice femeie are dreptul la siguranță, respect și protecție, indiferent de forma de violență de care este afectată.

Dacă se teme pentru viața, sănătatea sau integritatea sa ori a copiilor săi, este important să ceară ajutor cât mai devreme și să vorbească cu o persoană de încredere. Femeile și fetele pot apela Telefonul de Încredere pentru Femei și Fete (0 8008 8008) pentru suport emoțional, informații, consiliere și orientare către servicii de protecție și asistență specializată. În situații de pericol iminent trebuie să sune imediat la 112.

Poliţia poate decide pe loc să emită un ordin de restricţie de urgenţă, o măsură de protecţie temporară valabilă 10 zile. Femeile afectate de violenţă pot cere ajutorul gratuit a unor avocaţi oferiţi de stat, prin depunerea în persoană a unei cereri la unul din oficiile teritoriale la CNAJGS, sau prin telefon. Avocatul/a sau o organizaţie specializată poate de asemenea ajuta la depunerea documentelor necesare în instanţa de judecată pentru emiterea unei ordonanţe de protecţie cu o durată până la 6 luni, cu posibilitatea de prelungire.

Este important ca femeile să știe că nu trebuie să aștepte până când violența devine extremă pentru a solicita ajutor. În multe cazuri, violența gravă este precedată de comportamente de control, umilire, intimidare, amenințări sau alte forme de abuz care tind să se intensifice în timp. Cu cât sprijinul este solicitat mai devreme, cu atât cresc șansele de protecție și de ieșire în siguranță din relația abuzivă. Dacă se confruntă cu lipsă de înțelegere, prejudecăți sau lipsă de sprijin din partea unei persoane sau instituții, este important să continue să caute ajutor în altă parte.

Sprijinul celor din jur este esențial. Dacă suspectați că o femeie este afectată de violență, păstrați legătura cu ea, ascultați-o fără a o judeca și oferiţi informaţii despre serviciile de ajutor disponibile. Respectați-i confidențialitatea și deciziile, dar dacă credeţi că viața sau integritatea ei este în pericol iminent, apelați imediat 112. Uneori, sprijinul unei persoane de încredere poate fi primul pas către siguranță și accesarea ajutorului specializat.



La 2 iulie 2010, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a votat în unanimitate înființarea UN Women, agenția ONU dedicată promovării egalității de gen și abilitării femeilor. Organizația a fost creată pentru a accelera progresele în asigurarea drepturilor femeilor și fetelor și pentru a răspunde mai eficient necesităților acestora la nivel mondial.

UN Women susține inițiativele de combatere a discriminării și a tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor, promovând egalitatea de șanse, participarea femeilor la procesul decizional și accesul acestora la justiție și servicii de protecție. 

În Republica Moldova, organizația colaborează cu autoritățile, societatea civilă și partenerii de dezvoltare pentru prevenirea și combaterea violenței, consolidarea mecanismelor de protecție și promovarea unei societăți în care femeile și fetele să își poată exercita drepturile în condiții de egalitate și siguranță.