INTERVIU MOLDPRES // Vicepreședintele Academiei Române, Mircea Dumitru: „Mediul academic și cel de cercetare din Republica Moldova sunt avansate și se pot integra eficient în structuri europene și internaționale”

Vicepreședintele Academiei Române, academicianul Mircea Dumitru, afirmă într-un interviu acordat în exclusivitate Agenției MOLDPRES că „viitorul Republicii Moldova este alături de România, în primul rând în Uniunea Europeană”, subliniind că proiectul și parcursul european al țării noastre sunt „deja lucruri certe”, iar următorii ani trebuie să aducă o compatibilizare deplină a instituțiilor de la Chișinău cu cele europene.

Profesorul român consideră că universitățile și mediul de cercetare din Republica Moldova sunt suficient de avansate pentru a se integra rapid într-o structură academică europeană și internațională. În acest context, el anunță că Academia Română ar putea deschide o filială la Chișinău — o inițiativă cu valoare simbolică și strategică, având în vedere că instituția are în prezent filiale doar în trei mari centre istorice din România: Iași, Cluj și Timișoara.

În interviul pentru MOLDPRES, Mircea Dumitru comentează și declarația președintei Maia Sandu privind eventuala unire cu România, apreciind că apropierea dintre cele două state se poate realiza și prin cooperarea concretă dintre instituții.

„Unirea se poate face și în modalitatea în care instituțiile dintre cele două țări pot lucra împreună”, afirmă academicianul. Mai mult, într-un exercițiu contrafactual, el declară că, dacă Maia Sandu ar candida la președinția României, ar vota-o „cu ambele mâini”.

Pe plan filosofic și civic, vicepreședintele Academiei Române atrage atenția asupra importanței drepturilor naturale, subliniind că dreptul la libertate, demnitate, proprietate și la o viață fericită nu sunt negociabile și nu pot fi reduse la simple înțelegeri politice.

Referindu-se la cooperarea academică dintre Chișinău și București, Mircea Dumitru evocă atât simbolismul „podurilor de flori”, cât și necesitatea consolidării „podurilor” instituționale și universitare. „Poate la fel de importante sau chiar mai importante sunt podurile pe care le creăm la nivel de programe academice, de integrare universitară. În această idee am lucrat și vom lucra în continuare cu colegii noștri de la Chișinău”, subliniază academicianul.  



MOLDPRES: Domnule academician Mircea Dumitru, în contextul parcursului european al Republicii Moldova, cum vedeți rolul cooperării academice și culturale dintre Chișinău și București în conturarea unui viitor comun al Republicii Moldova și României în Uniunea Europeană și ce responsabilitate revine mediului universitar și științific în acest proces?

Mircea Dumitru: Aș vrea să subliniez, din punctul meu de vedere, că nu sunt un comentator politic foarte avizat și nici nu activez în politică. Părerea mea este că viitorul Republicii Moldova este alături de România, în primul rând în Uniunea Europeană. Proiectul și parcursul european al Republicii Moldova sunt deja lucruri certe și așteptăm ca această perioadă de încă câțiva ani până la aderare să se încheie cu o perfectă compatibilizare a instituțiilor din Republica Moldova cu instituțiile europene.

În această perspectivă pot spune că apreciez foarte mult și am un sentiment de confort intelectual și moral atunci când o văd pe doamna președinte Maia Sandu cum prezintă și cum reprezintă Republica Moldova și rădăcinile culturale și istorice comune ale românilor din România și Republica Moldova. O apreciez foarte mult și cred că este o personalitate politică remarcabilă, care a apărut, din punct de vedere istoric, atunci când am avut cel mai mult nevoie de o asemenea anvergură, de această expunere și de această personalitate nu numai politică, ci aș spune chiar și culturală, deosebită, pe care o are doamna președintă Sandu.

Pe de altă parte, în capacitatea pe care o am acum, în funcția de vicepreședinte al Academiei Române, am contribuit și contribui la dezvoltarea relațiilor dintre cele două academii – Academia Română și Academia de Științe a Moldovei.

Există proiecte foarte importante în derulare. Unul dintre ele a fost pus recent în acțiune de către cei doi președinți, Ioan-Aurel Pop, de la București, și Ion Tighineanu, de la Chișinău, cu privire la integrarea și dezvoltarea unor proiecte comune între cele două academii, inclusiv prin încercarea și dorința noastră, la București – care probabil va deveni realitate juridică odată ce noua Lege a Academiei Române va fi adoptată de Parlamentul României – de a deschide la Chișinău o filială a Academiei Române.

În felul acesta, fără să fim în concurență, vom fi într-o alianță foarte rodnică, foarte productivă pentru oamenii de știință atât de la Chișinău, cât și din București. Proiectul de lege se află în dezbatere în Senatul României și unul dintre puncte este chiar acesta. Când va fi adoptat și aprobat – și nu văd niciun motiv pentru care să fie respins, în special acest articol din proiectul de lege – Academia Română va putea să deschidă o filială la Chișinău, așa cum are, în momentul de față, filiale doar în trei orașe mari istorice din România: Iași, Cluj și Timișoara.

Nu avem foarte multe filiale; a patra filială va fi aici, la Chișinău, odată ce legea va fi aprobată de Parlamentul României.

MOLDPRES: Va fi o oportunitate pentru savanții din Republica Moldova de a accesa fondurile europene în domeniul cercetării?

Mircea Dumitru: Sigur, dacă până atunci – și nu mă îndoiesc – Republica Moldova va fi parte a Uniunii Europene. Sper că această filială și relația dintre cele două academii vor fi o prioritate.



MOLDPRES: În ianuarie, președinta Maia Sandu a spus, într-un podcast al jurnaliștilor britanici, că dacă ar fi un referendum, ea ar vota pentru unirea cu România. Deoarece acest deziderat nu are un sprijin larg în clasa politică din Republica Moldova, integrarea europeană este cea mai bună opțiune, a susținut Maia Sandu. Cum putem înțelege această declarație a Maiei Sandu? Ce semnificație comportă?

Mircea Dumitru: Președinta Sandu cred că vorbea în ipoteza complet contrafactuală în care s-ar putea face un referendum pe această temă. Știu că unele sondaje de opinie date publicității în Republica Moldova nu arată un nivel foarte ridicat de susținere pentru o astfel de formulă politică a unirii între cele două țări, dar cred, în același timp, că, în mod substanțial și real, dacă nu juridic-politic, unirea se poate face și în modalitatea în care instituțiile dintre cele două țări pot lucra împreună.

Iată, de pildă, felul în care lucrează Academia Română, la București, cu Academia de Științe a Moldovei, relațiile excepționale dintre cei doi președinți ai academiilor, domnul academician Ioan-Aurel Pop și domnul Ion Tighineanu, la Chișinău. Astfel de lucruri reprezintă deja pași către o unire, dar nu vorbim, evident – și cred că nici doamna Maia Sandu, care este un politician desăvârșit, nu are în vedere acum – despre un referendum pentru o unire politică între cele două țări.

Nu am ascultat tot podcastul, dar cred că pot comenta în sensul acesta, în care înțeleg logica acestui punct de vedere ca fiind una a unui discurs dezirabil și contrafactual. Dacă vorbim despre astfel de lucruri, dați-mi voie să vă spun ce aș face eu, Mircea Dumitru, la București, dacă aș fi pus într-o situație, deocamdată contrafactuală, în care doamna Maia Sandu ar candida la Președinția României. Trebuie să vă spun foarte sincer că, așa cum am văzut-o până acum și nu am motive să cred că voi fi dezamăgit în viitor, eu aș vota-o pe doamna Maia Sandu la Președinția României cu ambele mâini, ca să spun așa. Atâta încredere și atâta respect am pentru această persoană.

MOLDPRES: Ați ținut o prelegere la USM despre fundamentarea judecății morale într-o societate marcată de polarizare și relativism. În intervenția dumneavoastră ați susținut o poziție realistă privind existența drepturilor naturale, ca limite morale în fața puterii politice. Cât de actuală este această dezbatere într-un context global marcat de polarizare și relativism moral?

Mircea Dumitru: Eu mi-am ales această temă pentru că o consider foarte importantă. Ca temă de cercetare, poate că astăzi nu este la fel de vizibilă cum a fost în trecut. Aici vorbim despre istoria filosofiei, care are totuși un timp lung în spate; vorbim despre o istorie bimilenară a filosofiei pe care o practicăm și care începe de la greci, din secolul al IV-lea înainte de Hristos, și ajunge până la ceea ce studiem și astăzi.

Cred însă că, mai ales în contextul actual, în care sunt atâtea situații în care indivizii, oamenii obișnuiți, sunt puși în situații în care drepturile noastre sunt chestionate, puse la îndoială sau chiar încălcate, este foarte important să milităm pentru ideea că anumite drepturi – cum ar fi dreptul persoanelor de a fi libere, dreptul de a-și păstra integritatea și demnitatea proprie, dreptul la proprietate, dreptul la o viață fericită – nu sunt negociabile. Ele nu sunt rezultatul unor înțelegeri de factură politică sau juridică, ci sunt drepturi care marchează, în țesătura socială, importanța, poziția și semnificația oamenilor în calitate de oameni, nu doar în calitate de cetățeni ai unei țări sau alteia. Aceasta este tradiția dreptului natural, așa cum o văd eu.



MOLDPRES: Cât de important este, în opinia dumneavoastră, domeniul filosofiei morale și al teoriei drepturilor naturale pentru consolidarea democrației și a culturii civice în societățile est-europene?

Mircea Dumitru: Interpretată într-o manieră larg liberală, așa cum am interpretat-o și eu – și folosesc termenul „liberal” nu în sens partinic, de partid liberal, ci în sens filosofic, așa cum era folosit în secolul al XIX-lea în filosofia politică – această perspectivă este foarte importantă pentru consolidarea vieții democratice. Atunci când cetățenii se simt valorizați, sunt respectați și demnitatea lor nu este atinsă, ei simt nevoia să contribuie la viața democratică, pentru că înțeleg și simt că vocea lor este ascultată, că nu sunt priviți doar ca instrumente pentru anumite scopuri ale unor politicieni cu înclinații mai degrabă antidemocratice sau totalitare.

MOLDPRES: După lecția publică susținută la Universitatea de Stat din Moldova, ce impresii v-au lăsat studenții și tinerii cercetători din Republica Moldova? Cum apreciați nivelul lor de pregătire și deschiderea față de dezbaterile filosofice contemporane?

Mircea Dumitru: Cunosc foarte bine mediul academic de la Chișinău și din întreaga republică și sunt foarte bucuros și deosebit de onorat de invitația pe care am primit-o de la domnul rector Igor Șarov de a susține această lecție publică și de a intra într-un dialog cu domnul rector Daniel David.

Cunosc mediul academic și prin prisma faptului că, în urmă cu aproape zece ani – era 10 ianuarie al anului respectiv – în calitate de rector al Universității din București, am inițiat demersuri care au dus, în final, la construirea unor instituții partajate de Universitatea din București și Universitatea de Stat din Moldova.

Am în vedere, în primul rând, faptul că, la inițiativa mea, împreună cu rectorul Ciocanu de la vremea respectivă, regretatul profesor, am decis să asociem USM cu statut de membru asociat la Consorțiul Universitaria din România, consorțiul celor mai importante universități din România. La acel moment erau cinci universități membre; între timp s-au mai adăugat câteva. Am considerat foarte important ca universitatea din Chișinău să fie parteneră în această structură universitară din România.

Apoi, am inițiat, împreună cu colegii și colegele de la Facultatea de Istorie și Filosofie, programe cu diplomă dublă, emisă de Universitatea de Stat din Moldova și de Universitatea din București, în domeniul Istoriei. Programe care funcționează și astăzi la nivel de master și care sunt foarte importante, mai ales din perspectiva stabilizării studenților în Moldova și a posibilității de a studia în România fără să plece din Moldova. Studenții urmau aceste programe simultan la Chișinău și la București. Diploma este valabilă atât în România, cât și în Republica Moldova. În felul acesta, aducem un ajutor colegelor și colegilor din Republica Moldova, pentru că studenții nu vor mai fi motivați sau tentați să plece definitiv din țară.

Pe de altă parte, funcționează în continuare un seminar comun despre cultura și identitatea națională. Într-un an se organizează la București, iar în anul următor la Chișinău. În aprilie 2026 vom avea seminarul la Universitatea din București, la Facultatea de Filosofie. Este un seminar care antrenează în primul rând colegii noștri profesori mai tineri, foarte interesați de dezvoltarea acestor relații culturale și academice.

Aprecierea mea pentru corpul profesoral de aici și pentru ceea ce fac este una foarte înaltă, având în vedere că nu au funcționat întotdeauna în cele mai favorabile condiții pentru mediul universitar. Au fost însă foarte rezistenți, foarte rezilienți și parteneri de încredere pentru acest tip de proiect comun.

MOLDPRES: Le putem considera ca niște acțiuni de integrare în sistemul educațional european?

Mircea Dumitru: Absolut. Niciodată nu am gândit că relația este unilaterală, adică noi avem ceva de oferit și dumneavoastră doar aveți ceva de primit. Dimpotrivă, este o relație în dublu sens. Cu o anumită ocazie, când am fost invitat aici să țin o conferință și am primit titlul de Doctor Honoris Causa al USM, am exprimat acest gând într-o formă metaforică. Am spus că sunt foarte importante podurile de flori, simbolice, care dau seama de istoria noastră comună, mai ales acum, în contextul Uniunii Europene. Dar poate la fel de importante sau chiar mai importante sunt podurile pe care le creăm la nivel de programe academice, de integrare universitară. În această idee am lucrat și vom lucra în continuare cu colegii noștri de la Chișinău.



MOLDPRES: Din perspectiva experienței pe care ați avut-o ca ministru al Educației în România, cum evaluați dezvoltarea sistemului educațional din Republica Moldova și procesul de aliniere la standardele europene? Considerați că tinerii sunt suficient de bine formați pentru a face față competiției academice internaționale?

Mircea Dumitru: Eu cred că viitorul comun al României și al Republicii Moldova este un viitor pe care îl construim în Uniunea Europeană și sper foarte mult ca, în mod real, Republica Moldova să devină membră cu drepturi depline a Uniunii Europene și, în felul acesta, să dezvolte mai departe acest parcurs foarte important, care nu a fost lipsit de dificultăți, nici pentru țara dumneavoastră, pe această traiectorie euroatlantică.

Cred, deopotrivă, că universitățile, mediul academic și mediul de cercetare sunt foarte avansate și se pot integra destul de repede, destul de ușor, într-o structură de factură europeană și internațională. Toate subiectele pe care le cercetăm, le studiem și le predăm studenților noștri sunt subiecte care au o vocație internațională, o vocație europeană, chiar mondială. Nu sunt doar subiecte strict legate de un context local. Oamenii care lucrează în domeniul cercetării, al învățământului și al culturii, prin natura activității lor – predare și cercetare – sunt mult mai deschiși către acest proces de internaționalizare.



MOLDPRES: Ce vă leagă personal și profesional de Republica Moldova și cum vedeți dezvoltarea cooperării academice dintre instituțiile din Republica Moldova și cele din România?

Mircea Dumitru: Eu nu am rădăcini în Republica Moldova, nu am membri ai familiei originari de aici. Dar, în acești 10–12 ani în care vin foarte des în Republica Moldova, mai ales la Chișinău, am făcut foarte mulți prieteni. Am spus de câteva ori, inclusiv cu ocazia acestei întâlniri, că eu, la Chișinău, și în mod special în această universitate, nu mă simt doar „ca acasă”, ci mă simt acasă – și sesizați, bineînțeles, diferența; acest „ca” este foarte important pentru noi. În limba română, când spui că te simți „ca acasă”, de fapt nu ești acasă, te simți familiar cu lucrurile, dar nu ești la tine acasă. Când spui însă că „mă simt acasă”, este un sentiment mult mai deplin.

Acest sentiment a crescut de-a lungul anilor, pentru că aici am prieteni, colegi în meseria mea sau în domenii academice conexe, care sunt foarte buni specialiști și oameni deosebiți. Dincolo de faptul că sunt profesori sau cercetători buni, sunt oameni și prieteni adevărați.

MOLDPRES: Domnule academician Mircea Dumitru, vă mulțumim pentru deschiderea și disponibilitatea de a oferi acest interviu pentru Agenția MOLDPRES și pentru reflecțiile împărtășite despre viitorul european comun al Republicii Moldova și României.

Mircea Dumitru: Vă mulțumesc Agenției dumneavoastră de știri pentru că v-ați făcut timp pentru această discuție.



Mircea Dumitru este unul dintre cei mai importanți filosofi români contemporani.  Profesor universitar la Facultatea de Filosofie a Universității din București, el s-a remarcat prin contribuțiile sale în domenii precum filosofia limbajului, logica filosofică, metafizica și filosofia minții. Activitatea sa este strâns legată de apărarea ideii de adevăr obiectiv, de analiza raportului dintre limbaj și realitate, dar și de reflecția asupra fundamentelor morale ale societății moderne.

Membru titular al Academiei Române din 2014, Mircea Dumitru ocupă în prezent funcția de vicepreședinte al forului suprem de consacrare științifică și culturală din România. De-a lungul carierei sale, a avut și un rol important în administrarea mediului universitar, fiind rector al Universității din București între 2011 și 2019, perioadă în care a promovat integritatea academică și standardele de excelență în educație și cercetare.

Pe lângă activitatea academică, Mircea Dumitru a avut și o implicare publică semnificativă, ocupând funcția de ministru al Educației în 2016, când a susținut reforme orientate spre meritocrație și consolidarea calității în sistemul de învățământ.

Cu studii doctorale realizate în Statele Unite și o activitate constantă în mediul universitar internațional, Mircea Dumitru este recunoscut pentru contribuțiile sale la filosofia analitică și pentru eforturile de a aduce reflecția filosofică în dialog cu provocările contemporane ale societății democratice.