Două viteze care vor decide viitorul european al Republicii Moldova. Mihai Isac: „Ritmul reformelor interne și viteza deciziilor politice în cadrul UE”

La patru ani de la depunerea cererii de aderare la Uniunea Europeană, Republica Moldova a reușit să transforme un gest politic făcut într-un context de criză regională într-un proces instituțional avansat, cu efecte concrete în economie, legislație și securitate. Este concluzia analistului politic din România, Mihai Isac, într-un comentariu acordat în exclusivitate pentru MOLDPRES.

Potrivit expertului, momentul 3 martie 2022 – când Chișinăul a depus cererea de aderare la Uniunea Europeană, pe fondul războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei – a marcat începutul unui traseu accelerat, neobișnuit de rapid în logica extinderii europene. 



„Traseul Republicii Moldova este clar și coerent”

Din punctul de vedere al realizărilor, traseul Republicii Moldova este clar și coerent. Cererea de aderare depusă în martie 2022 a fost urmată de acordarea statutului de țară candidată în iunie 2022, iar negocierile de aderare au fost deschise formal la prima Conferință Interguvernamentală din 25 iunie 2024.

A urmat etapa tehnică esențială – screening-ul bilateral al acquis-ului – adică evaluarea completă a legislației și instituțiilor naționale în raport cu standardele Uniunii Europene. Potrivit raportului Comisiei Europene pentru 2025, reuniunile de screening începute la 10 iulie 2024 au fost încheiate la 22 septembrie 2025, iar rapoartele au fost transmise Consiliului pentru aproape toate clusterele. Pentru un stat mic, cu o administrație suprasolicitată și aflat sub presiune de securitate, finalizarea acestei etape într-un interval relativ scurt reprezintă o performanță instituțională importantă, deoarece screening-ul constituie baza deschiderii capitolelor și a stabilirii ritmului negocierilor.

Un alt capitol al realizărilor ține de integrarea concretă, resimțită de cetățeni. De la 1 ianuarie 2026, Republica Moldova este inclusă în regimul „roam like at home”, ceea ce presupune tarife de roaming la nivel național între UE și R. Moldova. Din octombrie 2025, țara a devenit parte operațională a SEPA (Single Euro Payments Area), facilitând transferuri în euro mai rapide și mai ieftine – un pas esențial pentru o economie dependentă de remitențe și plăți transfrontaliere.

La nivel macroeconomic și politic, primul Summit UE–Moldova din iulie 2025 a consolidat dimensiunea investițională și de reformă, inclusiv prin lansarea „Moldova Growth Plan”, cu finanțare de până la 1,9 miliarde de euro pentru perioada 2025–2027, destinată susținerii integrării și reformelor legate de aderare.

În paralel, războiul de la frontieră a determinat o apropiere accelerată în materie de securitate. În mai 2024, Republica Moldova a semnat cu UE un Parteneriat pentru Securitate și Apărare, cu accent pe reziliență, cooperare și gestionarea riscurilor hibride. Sprijinul european pentru capacitățile de apărare a devenit tot mai vizibil, inclusiv prin măsuri în cadrul Facilității Europene pentru Pace. Raportul Comisiei evidențiază și un nivel bun de pregătire pe politica externă, de securitate și apărare, precum și un grad înalt de aliniere la politica externă și de securitate comună a UE, confirmând că parcursul european este unul strategic, nu doar economic sau juridic.

Testul real al aderării: reziliența instituțională și lupta împotriva corupției

Provocările rămân însă cele care, de regulă, decid succesul sau eșecul extinderii: statul de drept, capacitatea administrativă, integritatea electorală și reziliența la interferențe externe.

Comisia Europeană descrie un context marcat de tentative persistente de interferență străină și atacuri hibride asupra proceselor democratice, pe fondul polarizării politice. Alegerile prezidențiale din 2024 și referendumul constituțional privind aderarea la UE au fost organizate într-un climat de manipulare informațională și presiune. Evaluările internaționale au indicat, pe de o parte, respectarea generală a libertăților fundamentale, dar și probleme recurente, precum utilizarea resurselor administrative și vulnerabilități în mediul informațional. Fără un cadru electoral credibil și rezistent la finanțări ilicite și propagandă, agenda de reforme riscă să fie blocată sau delegitimată periodic.

În domeniul anticorupției și al integrității, sunt vizibile progrese, dar și numeroase obiective restante. Amendamentele adoptate întăresc cadrul de integritate – prin extinderea obligațiilor de declarare a averilor, raportare la valoarea de piață, sancțiuni mai dure și publicarea declarațiilor în format deschis. De asemenea, a fost adoptată o lege pentru combaterea corupției electorale, cu definiții mai clare și reguli mai stricte privind finanțarea campaniilor. Totuși, Comisia insistă asupra alinierii depline la standardele europene și, mai ales, asupra aplicării proactive a legislației, inclusiv în cazurile de corupție la nivel înalt și scheme transfrontaliere.

O altă provocare majoră este capacitatea administrativă – motorul care trebuie să transpună acquis-ul, să negocieze, să implementeze și să comunice reformele. Deși cadrul strategic pentru reforma administrației publice există, implementarea trebuie accelerată, iar structurile de coordonare și comunicare pentru integrarea europeană consolidate. Aderarea presupune un volum uriaș de muncă tehnică, de la reglementări economice și achiziții publice până la mediu, energie, agricultură și justiție. Fără personal suficient, stabil și bine pregătit, ritmul reformelor poate încetini, iar rezultatele pot întârzia.

Perspective: sincronizarea a două viteze – ritmul reformelor interne și deciziile politice ale Uniunii Europene

Perspectiva următorilor ani depinde de sincronizarea a două viteze: ritmul reformelor interne și viteza deciziilor politice în cadrul Uniunii Europene.

Comisia a transmis că Republica Moldova a îndeplinit condițiile necesare pentru deschiderea unor clustere-cheie și că obiectivul este avansarea spre deschiderea tuturor clusterelor, ceea ce ar muta procesul din faza de pregătire în negociere propriu-zisă. Autoritățile de la Chișinău lucrează deja în format tehnic pe clustere, inclusiv pe Clusterul 1 („Fundamentals”), care, potrivit metodologiei UE, se deschide primul și se închide ultimul.

În același timp, realitatea politică a Uniunii poate influența ritmul procesului, deoarece deschiderea clusterelor necesită consensul statelor membre. În situații de blocaj, Comisia și statele pro-extindere încearcă să mențină dinamica prin muncă tehnică și integrare graduală. În acest context, Republica Moldova trebuie să dezvolte o strategie activă de diplomație bilaterală cu toate statele membre.

La patru ani de la depunerea cererii de aderare, Republica Moldova a reușit să transforme o fereastră istorică într-un traseu instituțional solid: candidatură, negocieri deschise, screening finalizat, integrare sectorială vizibilă și sprijin financiar fără precedent pentru reforme. Totuși, experiența extinderilor anterioare arată că aderarea nu se câștigă prin declarații, ci printr-un stat de drept funcțional, anticorupție aplicată, instituții capabile și un consens social suficient de puternic pentru a rezista presiunilor externe și polarizării interne.

Dacă disciplina reformelor este menținută, iar voința politică la nivelul UE rămâne fermă, obiectivul aderării în jurul anului 2030 poate rămâne un orizont realist de lucru, chiar dacă nu reprezintă o garanție automată.