INTERVIU MOLDPRES // Petru Hadârcă: „Teatrul are menirea să promoveze valorile democratice, europene, valorile unei lumi libere. Teatrul este un pilon în educarea societății”

Meseria de actor presupune să înveți permanent, să studiezi și să te perfecționezi, iar teatrul are o misiune aparte în promovarea valorilor democratice, europene și ale unei lumi libere, afirmă directorul general al Teatrului Național „Mihai Eminescu”, Petru Hadârcă. Într-un interviu acordat pentru MOLDPRES, Petru Hadârcă vorbește despre turneele internaționale ale trupei, rolul diplomației culturale în promovarea Republicii Moldova, experiențele actorilor și dialogul dintre generații, dar și despre diversitatea repertoriului și necesitatea modernizării infrastructurii teatrale. Cu ocazia celor 105 ani de la fondarea instituției, Petru Hadârcă vorbește și despre responsabilitatea teatrului în educarea publicului, apărarea libertății de creație și apropierea de valorile europene.

MOLDPRES: Recent, Teatrul Național „Mihai Eminescu” a avut un turneu în Grecia, unde a prezentat spectacolele „Richard al III-lea” și „Grădina de sticlă”, în fața publicului grec. Cum ați ajuns pe scenele din Salonic, Atena și Pireu, de unde a pornit această inițiativă și ce ecouri au avut reprezentațiile?

Petru Hadârcă: Experiența pe care am avut-o în ultimii ani cu Teatrul Național, în diferite proiecte europene și internaționale, a început cu „Dosarele Siberiei”, spectacol prezentat pe scena mare a teatrului din Budapesta, apoi la festivaluri importante de la Praga, Bruxelles și Berlin, precum și în România. O inițiativă frumoasă a fost programul „Mărțișor în toată lumea”, susținut de Guvernul Republicii Moldova, în cadrul căruia am prezentat spectacolul „Steaua fără nume” în 16 orașe, prin intermediul diplomației culturale. Mi-aș dori ca asemenea proiecte să fie susținute în continuare, pentru că diaspora și publicul din alte țări descoperă astfel Republica Moldova într-un mod diferit. Anul acesta, după Reuniunea Teatrelor Naționale Românești, am avut un turneu important în Grecia, pornit de la un memorandum semnat cu directorul Teatrului Național din Salonic. După ce a văzut la Chișinău spectacolul „Richard al III-lea”, acesta ne-a invitat la cea de-a 61-a ediție a Festivalului Internațional „Dimitria”. Am jucat pe 17 și 18 octombrie, în fața unor săli arhipline, cu spectatori greci și oameni de teatru.

Au fost prezenți consuli și ambasadori, inclusiv ambasadorul Republicii Moldova, Andrei Popov, care s-a implicat alături de echipa sa. După spectacol, am primit aprecieri din partea oficialilor și a publicului. Consulul Sloveniei a spus chiar că, numai pentru această prestație artistică, Republica Moldova merită să fie invitată în Uniunea Europeană. Pentru noi a fost o încununare a unei munci foarte mari. Un turneu presupune eforturi logistice și financiare considerabile, de la transportul actorilor și al decorurilor până la echipamentele tehnice.

La Atena am prezentat spectacolul „Grădina de sticlă”, după romanul Tatianei Țîbuleac, tradus în limba greacă de Angela Bratu. Am asigurat supratitrarea în limbile greacă și engleză, ceea ce ne-a ajutat să comunicăm cu publicul. Am avut emoții legate de felul în care va fi receptat spectacolul de către oameni care nu cunosc limba română, însă aplauzele, cronicile din presă și discuțiile de după reprezentații ne-au demonstrat că am reușit să transmitem emoția artistică.



Este important să nu mergi doar într-un turneu, ci să lași în urmă o impresie bună, astfel încât să fii dorit și invitat din nou. În acest sens, teatrul a creat o imagine frumoasă a Republicii Moldova și a trezit dorința unor noi colaborări.

Avem un parteneriat și un protocol cu Teatrul Național din Salonic și am discutat despre proiecte comune și schimburi teatrale. Îmi doresc ca, anul viitor, echipa teatrului grec să participe la Reuniunea Teatrelor Naționale Românești de la Chișinău.

MOLDPRES: Luna octombrie a fost una intensă pentru Teatrul Național „Mihai Eminescu”: ați prezentat spectacolul „Chirița în concert la Chișinău” la Arad, „Greva gospodinelor” la Vaslui, ați avut turneul din Grecia, iar apoi ați jucat „Richard al III-lea” la Festivalul Național de Teatru de la București. Cum a reușit trupa să facă față acestui program atât de încărcat și ce le-a adus actorilor aceste experiențe?

Petru Hadârcă: Am început cu Festivalului Internațional de Teatru Clasic , unde pe 3 octombrie am prezentat „Chirița în concert la Chișinău”, apoi am mers la Vaslui, în cadrul Festivalul „Constantin Tănase”, cu spectacolul „Greva gospodinelor”. După turneul din Grecia, am ajuns la București, unde, pe 23 octombrie, am prezentat „Richard al III-lea” în cadrul celei de-a 36-a ediții a Festivalului Național de Teatru. Am revenit acasă pe 24 octombrie, iar pe 25 octombrie am jucat „Frunze de dor”. Ne-am întors cu dor de spectatori și cu dragoste pentru teatru. Acum vrem să ne dedicăm publicului de acasă, care ne-a așteptat și care vine în număr mare la spectacole.

Experiențele din străinătate ne-au arătat cât de importantă este infrastructura tehnică a unui teatru. Când vezi posibilitățile pe care le au instituțiile din Atena, Salonic, Paris, Londra, Madrid sau Barcelona, înțelegi cât de mult mai avem de făcut. Teatrul Național „Mihai Eminescu” este o carte de vizită a Republicii Moldova și are nevoie de investiții. Avem o echipă de creație și actori profesioniști, dar trebuie să le oferim condiții tehnice pe măsura nivelului lor artistic.

Turneul a fost și o experiență de îmbogățire profesională și culturală. Am vizitat muzee, am descoperit istoria Greciei, am mers la teatrul antic al lui Dionysos și am urmărit alte spectacole, inclusiv o montare după Cehov, „Livada de vișini”, realizată de greci. Meseria de actor presupune să înveți permanent, să studiezi și să te perfecționezi, iar asemenea experiențe contribuie la dezvoltarea întregului colectiv. Un moment aparte l-au constituit întâlnirile cu diaspora din Atena și Pireu. Am organizat un recital de poezie și muzică, o întâlnire de suflet cu oameni care trăiesc de mulți ani departe de casă, dar care păstrează legătura cu limba și cultura română.

Am observat că și copiii diasporei au nevoie de repere artistice și de această apropiere de cultura țării din care provin părinții lor. M-am bucurat să văd implicarea comunității și interesul oamenilor pentru Republica Moldova. Unii ne-au spus că ne cunosc și datorită Eurovisionului, amintind de cele patru puncte acordate Republicii Moldova. Iată că și muzica și concursurile internaționale pot deveni platforme de promovare a țării. Toate aceste experiențe demonstrează că teatrul poate construi punți între oameni și culturi, poate apropia diaspora de casă și poate contribui la promovarea imaginii Republicii Moldova în lume.

MOLDPRES: Pe 6 octombrie, Teatrul Național „Mihai Eminescu” a marcat 105 ani de la fondare. De-a lungul acestui secol, teatrul a traversat diferite perioade istorice, a reflectat transformările societății și a devenit un spațiu de promovare a valorilor naționale, democratice și europene. Privind retrospectiv la rolul pe care îl are astăzi teatrul în societate, cum definiți misiunea Teatrului Național „Mihai Eminescu” la 105 ani de existență și ce responsabilitate îi revine în educarea publicului, în apărarea libertății de creație și în dialogul cu noile generații?

Petru Hadârcă: Teatrul încearcă, în primul rând, să jongleze în continuare cu sufletul actorilor și cu sufletul spectatorilor, flămânzi și dornici de spectacole noi, dornici de meditație. Teatrul a fost întotdeauna, pentru mine și pentru noi, oglinda societății. Avem o menire aparte, o datorie aparte: să promovăm în continuare valorile democratice, valorile europene, valorile unei lumi libere. Teatrul este un pilon important în educarea societății. Fiecare spectacol de la Teatrul Național este un reper și un exemplu pentru societate. Este și o invitație la meditație, la dialog, în cadrul căruia încercăm să scoatem în evidență anumite valori democratice, valori pe care trebuie să le protejăm. Altfel, dacă pierdem această libertate, ne amintim că teatrul era la cheremul Securității, al ideologiei partidului de guvernământ, al unor funcționari birocrați și mediocrități care țineau în cătușe evoluția teatrului.

Din acest punct de vedere, ar trebui să conștientizăm faptul că teatrul este, a fost și va fi o insulă a libertății. Chiar dacă există momente în care nu ai voie să spui anumite lucruri sau să joci o anumită piesă, eu nu-mi doresc, din tot sufletul, să revenim la acele vremuri. Acum există o confruntare, în sensul frumos al cuvântului, cu generația tânără. Așa am fost și noi când eram tineri. Eram rebeli, nu eram de acord cu cei mai mari decât noi și găseam mereu nod în papură. Acum sunt foarte atent și urmăresc cu grijă generația tânără. Îmi spun și eu: „Stai să nu îmbătrânesc prea repede, să mă uit la ei”.

Când văd în sălile de teatru mult tineret la spectacole precum „Dosarele Siberiei”, „Copiii foametei”, „Grădina de sticlă”, „Patimile după Iov” și la ultima premieră, îmi spun că încă nu este totul pierdut. Prin aceste spectacole putem construi în continuare un dialog cu generația tânără.

MOLDPRES: Ați menționat implicarea generației tinere și frumusețea dialogului dintre actori de vârste diferite. Cum reușiți să îmbinați experiența actorilor consacrați cu energia și propunerile tinerilor și în ce măsură contribuie această colaborare la dezvoltarea repertoriului și la evoluția Teatrului Național „Mihai Eminescu”?

Petru Hadârcă: În primul rând, totul pornește de la cei șapte ani de acasă. Mă bucur că avem acest dialog și aceste discuții. Talentul ți-l dă Dumnezeu, ți-l dau părinții, dar, pentru a-l menține și a-l cultiva, este nevoie de multă educație, responsabilitate și muncă titanică. Mă bucur că generația tânără a îmbrățișat meseria de actor. Avem și reprezentanți ai generației mai în vârstă, care au ajuns la 85 de ani. Când îi privești, îți dai seama că au multă energie și că se implică în spectacole alături de actorii tineri. Poate că uneori cineva spune că îl doare într-o parte sau în alta, dar apoi îl vezi cu cât efort urcă pe scenă și câtă pasiune pune în ceea ce face.

MOLDPRES: Republica Moldova a deschis negocierile de aderare la Uniunea Europeană, iar educația și cultura fac parte din acest parcurs. Ce ar putea însemna integrarea europeană pentru Teatrul Național „Mihai Eminescu”, atât în ceea ce privește dezvoltarea artistică, cât și susținerea financiară și modernizarea infrastructurii?

Petru Hadârcă: Teatrul, inclusiv Teatrul Național, este implicat foarte activ în parcursul european. Teatrul Național a fost un pilon important chiar în anii Renașterii Naționale, prin spectacolele montate aici, pe scena unde a evoluat și a debutat Ion Aldea-Teodorovici. Și în ultima perioadă, Teatrul Național s-a implicat în orientarea societății spre cultura europeană, spre lumea civilizată și spre democrație. Sper ca, atunci când vom fi împreună în această familie europeană, teatrul să nu fie uitat. Chiar dacă, Doamne ferește, ar rămâne doar doi oameni, teatrul tot ar exista, pentru că aceștia ar putea face teatru împreună.

Aștept ca arta să fie puse la locul de cinste, pentru că avem nevoie de această susținere. Au trecut vremurile în care se spunea că, pentru a crea ceva de calitate, profesionist, actorul trebuie să fie flămând. Nu este adevărat. Aceasta era o politică ideologică bolșevică, menită să țină arta în sărăcie. Teatrul Național, care este nava-amiral a mișcării teatrale din Republica Moldova, are nevoie de sprijin pentru a activa în condiții tehnice și profesionale corespunzătoare, din toate punctele de vedere.

Teatrul Național este într-adevăr un ambasador al culturii noastre și o punte prin care oamenii din Europa ne cunosc ca popor și ca societate, ne descoperă tradițiile și istoria. După spectacolele prezentate în străinătate, auzim de la spectatori și de la personalități că nici nu ne dăm seama ce imagine frumoasă am făcut Republicii Moldova prin prestația artistică a teatrului.

MOLDPRES: Ce înseamnă pentru dumneavoastră Teatrul Național „Mihai Eminescu”, după atâția ani petrecuți pe scenă și în slujba acestei instituții?

Petru Hadârcă: Teatrul este o bună parte din sufletul meu, mai ales când ai și o echipă, o familie de actori care își iubesc meseria și vin cu respect la teatru. Pentru ei merită să depui toate eforturile ca să duci lucrurile mai departe. Le sunt recunoscător, în primul rând, actorilor, dar și celor care se află în spatele cortinei, echipei tehnice care susține actul de creație. Și acolo este o muncă titanică, este nevoie de o întreagă echipă, de o familie. Sunt oameni care, din întuneric, alături de spectatorii din sală, urmăresc ca recuzita să fie pusă la locul potrivit, ca lumina să cadă exact unde trebuie și ca decorul să fie instalat cu precizie. Există multe lucruri dincolo de culise. Teatrul Național „Mihai Eminescu” este casa mea!

Petru Hadârcă este actor, regizor și cercetător în domeniul teatrului, născut la 8 mai 1963 în orașul Sângerei. În 1985 a absolvit Institutul de Teatru „Boris Șciukin” din Moscova, iar ulterior a activat la teatrele „Luceafărul” și „Mihai Eminescu” din Chișinău, precum și la teatre din București. A fost director artistic al Teatrului Național „Mihai Eminescu” în perioada 2003–2004, iar din 2013 este directorul general al instituției. În această funcție, a contribuit la dezvoltarea proiectelor teatrale și la organizarea Reuniunii Teatrelor Naționale Românești de la Chișinău. Petru Hadârcă este Artist al Poporului, laureat al Premiului Național și deținător al Ordinului Republicii.

Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău a fost inaugurat la 6 octombrie 1921, cu spectacolul „Răzvan și Vidra”, de Bogdan Petriceicu Hasdeu, și a marcat în acest an 105 ani de la fondare. După mai multe etape de reorganizare, instituția a fost redeschisă în 1994, sub numele actual, și continuă să promoveze dramaturgia românească și universală. Din 2015, teatrul organizează Reuniunea Teatrelor Naționale Românești, un eveniment care reunește la Chișinău trupe și spectacole din Republica Moldova și România. Repertoriul său cuprinde producții precum „Dosarele Siberiei”, „Patimile după Iov”, „Chirița în concert la Chișinău”, „Frunze de dor”, „Grădina de sticlă” care abordează teme diverse, de la identitate și memorie istorică până la experiențe și destine umane. Teatrul participă, de asemenea, la festivaluri și turnee internaționale, promovând creația teatrală din Republica Moldova în fața publicului de peste hotare.